De Tudor Galoș

ESOTERISM ȘI MAGIE

În noiembrie 2018, am făcut o deplasare în Portugalia, la ”Web Summit”. Mi-am luat o zi în plus pentru a vizita una dintre minunile Portugaliei: Quinta da Regaleira.

Aici, voi descrie atât ce înseamnă Quinta da Regaleira din perspectivă istorică, arhitecturală, simbolică, dar și prin prisma experienței proprii.

Quinta da Regaleira este o proprietate situată lângă centrul istoric al Sintrei, formată dintr-un palat, o capelă și niște grădini luxuriante, cu lacuri, grote, fântâni, cascade și multe construcții simbolice.

Palatul, proiectat de către arhitectul italian Luigi Manini, a fost construit la comanda lui António Augusto Carvalho Monteiro, un milionar portughez (de aici și numele alternativ al proprietății, palatul lui Monteiro milionarul).

Sintra e un loc încărcat de simboluri. Există situri arheologice în zonă datând din neoliticul timpuriu (al 5-lea mileniu Î.Hr.) până la epoca fierului (secolele 4-2 Î.Hr.). Ocupația romană a regiunii a început la jumătatea secolului al 2-lea Î.Hr. și a încetat odată cu cucerirea zonei de către mauri. De la aceștia, rămâne moștenire impresionantul castel maur construit de către berberi în secolele 8-9 după Hristos.

Cu ajutorul Cavalerilor Templieri, Sintra a fost cucerită în cele din urmă de către Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei, după cea a Lisabonei din 1147 d.Hr. Cavalerii Templieri au avut o foarte puternică influență în zonă și istoria lor este în general strâns legată de istoria Portugaliei. Regele Afonso i-a convins pe aceștia să îl ajute să preia bogata zonă din mâinile musulmanilor. Munca de convingere a fost una foarte interesantă, regele Afonso dându-le Templierilor terenuri fix în apropierea Califatului (aproape o treime din regatul său), obligându-i să-și apere astfel terenurile. După cucerirea zonei, Afonso a construit un palat regal impunător care a servit ca reședință de vară până la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Spuneam că istoria Portugaliei este strâns legată de Cavalerii Templieri. Ordinul Templierilor a luat ființă în 1118 d.Hr. 30 de ani mai târziu, aceștia îl ajută pe regele Afonso să cucerească zona, alungându-i în anii ce urmează pe musulmani de pe teritoriul noii țări. Este prima țară independentă formată cu ajutorul Cavalerilor Templieri, într-o perioadă când nu existau țări precum Franța sau Spania, ci Sfântul Imperiu Roman.

După suprimarea Cavalerilor Templieri în 1312, regii portughezi au înființat Ordinul lui Hristos, Ordin în care Cavalerii Templieri au trecut pașnic, fără măcelurile și confiscările de terenuri din restul Europei. Practic, portughezii au protejat Ordinul Cavalerilor Templieri printr-o redenumire. După moartea Papei Clement V, noul Papă, Ioan XXII a recunoscut Ordinul lui Hristos, cel al cărui Mare Maestru urma să devină Henric Navigatorul, cel care a deschis calea a 200 de ani de descoperiri și rute comerciale portugheze – de la Brazilia la India. Crucea Ordinului lui Hristos avea să fie brodată pe toate navele ce făceau comerț între Goa și Salvador. Această cruce s-a regăsit și pe corăbiile lui Cristofor Columb în expediția sa de descoperire a Americii. Acest Ordin continuă să existe și astăzi.

Am făcut această trecere în revistă a istoriei din această zonă pentru a arăta că nu fără rost a fost construită în această zonă Quinta da Regaleira.
Cel care a decis construcția ei, António Augusto Carvalho Monteiro, a fost un entomolog ce a trăit între 1848 și 1920. Născut în Brazilia din părinți portughezi bogați, a reușit să crească averea familiei vânzând cafea și pietre prețioase. A primit o diplomă în drept de la Universitatea din Coimbra, și în 1892 achiziționează o proprietate de la Baroneasa de Regaleira, proprietate pe care va construi Quinta da Regaleira. Milionarul era, de asemenea, un colecționar și bibliofil pasionat, având în posesie o colecție impresionantă de opere a lui Luís de Camões, poetul național portughez.

Palatul din Quinta da Regaleira este construit în stil neo-manuelin, un stil arhitectural dezvoltat în Portugalia între mijlocul secolului 19 d.Hr. și începutul secolului 20 d.Hr. Acesta are trei etaje și două etaje subterane în care se regăsesc bucătăria, sculăria, boiler-ul, camera de călcat și o cameră de reflecție. La intrare, găsim o prispă cu decorațiuni ce sugerează anii marilor descoperiri portugheze, dar și ideea unei călătorii îndelungate. La parter, găsim camera Renașterii (decorată în stil renascentist), camera de vânătoare dominată de un șemineu ce susține statuia unui pădurar. Decorațiunile sculptate sugerează ideea ciclului vieții prin intermediul unor scene de vânătoare. La primul etaj se găsesc dormitoarele, un studio și o cameră pentru copii.

În schimb, la etajul doi găsim un turn octogonal similar cu sanctuarul Bisericii Templierilor din Tomar, iar la etajul trei, un turn neo-medieval ce conține o cameră privată a proprietarului, conectată prin scări de laborator și de terase. Terasa este deasupra turnului octogonal și are sculpturi pe opt turnulețe cu figuri fantastice.
Capela este una romano-catolică și este situată în apropierea Palatului având o arhitectură similară. Interiorul capelei este decorat cu fresce, vitralii și stucatură. Pe podeaua capelei, regăsim crucea Ordinului lui Hristos pe o sferă armilară. Însă, capela are și o dimensiune simbolică importantă, ea reprezintă conexiunea între materie și spirit în registru creștin (vom vedea, simbolic avem această conexiune și în registru păgân). La Altar, avem coborârea Sfântului Spirit (reprezentat de porumbel) peste Fecioara Maria – materie, materie ce va da naștere Fiului Sfânt.

Pentru a accentua dimensiunea esoterică a acestui altar Fecioara Maria este pictată în trei culori. Albastru, echivalentul apei și al cerului și al legăturii dintre Rai și Pământ, alb, echivalentul omnipotenței și al purității și în roșu, echivalentul martiriului dar și al puterii asupra vieții și a morții, al credinței și al dragostei. La intrarea în capelă, găsim triunghiul înflăcărat cu ochiul în centrul său suprapus peste crucea Ordinului lui Hristos.

În registrul păgân, conexiunea dintre materie și spirit o găsim în grota Leda, o grotă hexagonală (hexagonul fiind un simbol al uniunii dintre lumea superioară și cea inferioară) unde se află o sculptură ce simbolizează iubirea dintre Zeus și Leda. Zeus, deghizat în lebădă, o mușcă pe Leda transmițând astfel sămânța sa. Fecundarea are loc într-o grotă, întunecată și umedă, propice fecundării, ce va da naștere unei ființe capabile să trăiască în ambele lumi – cea terestră și cea cerească. În mână, Leda ține un porumbel, simbol al concepției – dar și al Spiritului Sfânt.

Magia locului este însă dată de grădinile inițiatice cu ale sale cărări, lacuri, fântâni, cascade și statui. Întregul spațiu este un spațiu simbolic sacru ce te conduce pe drumul de la întuneric la lumină, de la moarte la renaștere. Mircea Eliade, în lucrarea sa , arată că consacrarea unui loc sacru are loc prin repetarea cosmogoniei. Eliade spune așa:

”Ceea ce va deveni „lumea noastră“ trebuie mai întâi să fie „creat“, și orice creație are un model exemplar: Crearea Universului de către zei. Când s-au înstăpânit în Islanda (land-nama) și au defrișat-o, coloniștii scandinavi n-au socotit că fac un lucru nou, nici o muncă omenească și profană. Ceea ce făceau nu era pentru ei altceva decât repetarea unui act primordial, și anume transformarea Haosului în Cosmos prin actul divin al Creației […] Conchistadorii spanioli și portughezi luau în stăpânire, în numele lui Cristos, teritorii pe care le descoperiseră și le cuceriseră. Înălțarea Crucii consacra ținutul și însemna într-un fel o „nouă naștere“: prin Cristos.”

Pentru a consacra acest spațiu sacru creatorii au muncit pentru ascunde mituri și simboluri și pentru a crea un spațiu în care ritualuri de inițiere să poată fi făcute. Christopher Macintosh, în cartea sa „Grădinile zeilor – mit, magie și înțelesuri,” explică că o grădină inițiatică este un loc unde cineva caută să creeze un loc sacru cu înțelesuri filosofice care să conducă un personaj printr-un ritual de inițiere folosind un limbaj al experiențelor și al vizualului.
Aceste grădini conțin cel puțin trei elemente de bază: calea principală a grădinii, simbolismul plantelor și obiectele incluse (statui, dealuri, grote, cărări subterane, temple etc). José Manuel Anes, doctor în antropologie socială la Universitatea din Lisabona, în lucrarea sa „Spațiul sacru și grădinile inițiatice din Quinta da Regaleira,” face o paralelă între călătoria prin grădinile sacre cu călătoria lui Poliphilo de căutare a iubitei sale, Polia, prin intermediul unui vis, din lucrarea din 1499 a lui Francesco Colonna – Hypnerotomachia Poliphili.

Poliphilo adoarme și se visează într-o pădure sălbatică unde se pierde, se luptă cu dragoni, lupi, printr-o varietate de forme arhitecturale. Scapă, și adoarme din nou, trezindu-se într-un al doilea vis – parte a primului vis – în care este luat de nimfe și dus să le cunoască regina, loc unde-și descoperă iubita. Când să își ia iubita în brațe, Polia dispare și Poliphilo se trezește.
În grădinile Quintei da Regaleira, regăsim labirinturi întunecate prin mijlocul pădurii, un templu în ruină, un pasaj subteran spre infern, o descindere în vis și o renaștere. Toate acestea au și puternice simboluri alchimice.

Mult mai interesantă este însă construcția Fântânii Inițierii și a Fântânii Neterminate. Această fântână reprezintă pentru grădina sacră un Centru, prezent pe o poziție elevată, ascunsă de pietre.
În fântână, cobori pe o scară spiralată cu nouă platforme ce ne amintesc de cele nouă cercuri ale Infernului, nouă secțiuni ale Purgatoriului și cele nouă ceruri ce constituie Paradisul, din Divina Comedie a lui Dante.
În fundul fântânii, se regăsește un compas peste crucea Ordinului lui Hristos, care aduce însă și cu o roză a vânturilor simbolizând Axis Mundi, Centrul Pământului. Această fântână reprezintă și trecerea dintre lumea Superioară și cea Inferioară.
Sacralitatea acestei fântâni este dată și de intrarea laterală în zona inferioară, intrare ce intră printr-o construcție denumită Gardienii, ce are sculptate statui de gargui și dragoni meniți să țină profanii la distanță. Această intrare face legătura cu partea inferioară a fântânii și este protejată de gardieni ai lumii inferioare inspirați de mitologia greacă. Prin intermediul unui tunel întunecat, ajungi și la Fântâna Neterminată, o cale dificilă înapoi la suprafață, pe scări înguste și care par neterminate.
Aproape de aceste fântâni, există și o cascadă și un lac ce simbolizează legătura purificatoare dintre ce este Sus și ce este Jos. Avem, practic, cele cinci elemente ale Centrului, cum este el definit în lucrarea lui Christopher McIntosh – pietrele sacre, copacul sacru, roza vânturilor, colina și cursul apei. Pădurea întunecată ne reamintește atât de pădurea din Divina Comedia a lui Dante cât și de pădurea întunecată din visul lui Poliphilo.
Călătorind prin grădini, descoperi cele patru elemente primordiale – pământul, apa, focul și aerul – prin intermediul experiențelor supraterane și subterane – pasaje unde sunetul este amplificat sau dimpotrivă, redus sau grote simbolizând femininul ce dă viață sau ia viață (subteranul fiind și loc de îngropăciune). Călătorul descoperă de asemenea și ciclul invers al naturii – de la moarte la viață învățând ce înseamnă de fapt renașterea prin intermediul naturii.

Am vizitat Quinta într-o după-amiază de sâmbătă mohorâtă. Dacă în Lisabona erau cam 15 grade, în Sintra termometrul nu prea trecea de șapte-opt grade asezonate de o ploaie mocănească. Pe această vreme, am stat cam o oră la coadă să intru. Odată intrat, mi-am programat cam patru ore să am timp să studiez tot ce era de studiat. La sfârșit, am ajuns la concluzia că nicio săptămână n-ar fi de ajuns, probabil!
Am început prin a vizita Capela romano-catolică, admirând fiecare sculptură extrem de detaliată. Este de fapt unul dintre lucrurile ce te surprind la Quinta da Regaleira: obsesia pentru fiecare mic detaliu. În interior, am fost impresionat de Altarul cu Fecioara Maria, de care am vorbit mai devreme, dar și de enorma cruce a Ordinului lui Hristos de pe podea. Tunelurile subterane ale Capelei nu puteau fi însă vizitate. Am continuat prin a explora grota lui Leda și Turnul Regaleira, dar și lacul cascadei. Ușor-ușor, urcam spre Fântâna Inițiatică.

Aș dori puțin să insist asupra drumului prin grădină, sau, mai precis, a drumurilor ce parcurg grădina. Poți alege să parcurgi grădina urmând cărarea principală, un fel de șosea largă destinată parcă puhoiului de turiști. Această cale te duce cam pe la toate elementele principale ale grădinii. Însă, mult mai interesant a fost să parcurg grădina urcând pe multiplele cărări ce mi-au scos în cale mici „comori” – bazine artificiale, statui, pietre așezate special de mâna omului într-un anumit mod (unele pietre erau similare cu un alt monument important din Sintra, Anta de Adrenunes, un monument megalitic din epoca de piatră folosit probabil ca cameră funerară).
Am simțit (fără să găsesc însă referințe științifice care să îmi confirme ceea ce simt) că aceste cărări simbolizează modul în care ne parcurgem viața. O facem fie într-un mod simplu, rapid, trecând ușor și fără piedici prin etapele sale, ajungând la capăt fără a învăța mare lucru, sau dificil, urcând anevoios pe cărări șerpuite, înguste, alunecoase (nu mică a fost mirarea turiștilor când apărea din pădurice un tânăr plin de noroi pe el), dar pline de comori ascunse din care ai șansa să înveți ceva, ajungând la capătul său pregătit pentru următorul Mare Pas.
Descinderea în Fântâna Inițierii am simțit-o ca pe o inițiere abia când am ajuns la capătul său și a trebuit să o iau pe una din cărările întunecoase. Din păcate, cărarea către Fântâna Neterminată era luminată – probabil mulți turiști nu s-au simțit confortabil aici – și am știut pe unde să o iau într-o primă fază. Dar coborârea mi-a generat multe întrebări – oare cum o fi să cobori singur aici? Ce-ai simți, ce sentimente te-ar încerca?
Ajungând la Fântâna Neterminată, redescoperi lumina. Din fericire, sau din întâmplare, nimic în această zonă nu era luminat și trebuia să cauți singur această lumină. Mulți turiști scoteau telefoanele să le lumineze calea. Eu am ales să mă bazez pe restul simțurilor. Este greu să exprim în cuvinte ce am simțit în acele momente, descoperind și urcând spre lumină… Trebuie să mergeți acolo să simțiți parcursul!

Toată această experiență, cu tot cu vizitatul casei, a durat cam patru ore. Insuficient pentru mine, și sigur voi reveni.
Simt că am trecut printr-un Ritual de Inițiere și simt că vreau să trec din nou prin el, singur.

M-am gândit la moarte, m-am gândit la viață, m-am gândit la naștere, și m-am gândit la fiecare simbol pe care l-am descoperit acolo.

Îmi voi lua mai mult timp data viitoare.
Întreg complexul de grădini este un spațiu sacru și vizitatorul alege când timpul devine sacru, consacrându-l cu prezența sa fizică și sufletească.


 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it?
DONATE
THANK YOU!