FRANCMASONII ITINERANȚI – ALTCULTURE MAGAZINE ● 75 ● 11/2023
De Cornel Enache
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
De Cornel Enache
După cum este prea bine știut, una dintre cele mai minunate definiții consideră Francmasoneria ca fiind “o știință a moralității învăluită în alegorie și ilustrată prin simboluri”.
Caracterul de instituție simbolică și metodele de instruire prin simboluri conferă întreaga identitate a Francmasoneriei, diferențiind-o de oricare altă asociație inventată de ingeniozitatea omului.
Concomitent, simbolistica a conferit Ordinului o formă atractivă care i-a asigurat atașamentul și perenitatea discipolilor.
“Luați-i Francmasoneriei simbolismul și îi veți lua sufletul din trupul său, lăsând în urmă forme inerte de materie stearpă, menită unei descompuneri rapide” spunea cunoscutul părinte al Masoneriei moderne ALBERT G. MACKEY.
Primele învățături ale lumii au avut componente exclusiv simbolice. Înțelepciunea caldeenilor, fenicienilor, egiptenilor sau evreilor, a lui Zoroastru, Sanchoniethon, Pherekydes, Syrus, Pitagora, Socrate sau Platon, dar și a tuturor anticilor au ajuns până la noi sub formă de simboluri.
Este unanim acceptat că cea mai veche formă de instruire a oamenilor a fost cea simbolică. Caracterul obiectiv al unui simbol este perceput cu ușurință, chiar și de o minte neinstruită, individuală sau colectivă.
În timpurile de început, conceptele fie ele teologice, politice sau științifice, erau exprimate sub formă de simboluri.
Domeniul în care simbolistica Masonică s-a afirmat pregnant, a fost, fără îndoială, arhitectura sacră dominantă în Evul Mediu European.
Ucenicii și companionii erau coordonați de maeștrii lor în arhitectură și arta construcțiilor mărețelor monumente ale secolelor X-XII e.n.
Mărturii istorice despre existența acestor corpuri de lucrători în piatră și nu numai, au fost descoperite încă din secolul VII în timpul domniei lui Carol cel Mare în Franța sau a regelui Alfred în Anglia.
Istoricul Hope nota despre remarcabila măiestrie în arhitectură a acestora, dar și de buna lor organizare precum și a felului în care respectau neabătut principiile și regulile în construcția magnificelor edificii medievale.
De Cornel Enache
“Oriunde au mers, pe urmele misionarilor, la chemarea localnicilor sau din propria voință, ei erau conduși de un supraveghetor, care desemna tot la zece lucrători un custode ce îndruma pe ceilalți nouă. Acolo unde se așezau își construiau adăposturi provizorii, se organizau și se apucau de lucru… iar când lucrarea era terminate ridicau tabăra și plecau altundeva…”
Organizația lor lucrativă având o menire deopotrivă înaltă și sacra era exceptată de la orice jurisdicție locală sau civilă. Ei recunoșteau drept șef direct pe Papa de la Roma și nu lucrau decât sub autoritatea lui nemijlocită.
Cu toate acestea, în Anglia secolului X, se spunea că Masonii liberi se bucurau de protecția special a regelui ATHELSTAN, iar în secolul XI EDUARD CONFESORUL s-a declarat patronal lor. În veacul următor HENRIC I le-a acordat la rândul său protecție.
În Scoția Francmasonii pătrund la începutul secolului XII, timp în care au ridicat abația de la KILWINNG, devenită ulterior leagănul Masoneriei scoțiene sub domnia lui ROBERT BRUCE.
Enumerarea tuturor edificiilor minunate ridicate de Masoni în acele vremuri, nu constituie subiectul acestei lucrări. O să mă refer însă la prețuirea de care s-au bucurat aceștia în numeroasele țări europene sub patronajul ecleziastic sau laic. Există în întreaga Europă Occidentală dovezi clare, de necontestat, ale existenței Francmasoneriei itinerante care a reușit să combine în mod fericit elementele specific operative cu cele speculative.
Perioada de maximă înflorire operativă a Masoneriei se va stinge însă, încet, încet.
Care a fost oare soarta acestor minunați constructori până la apariția celebrelor Constituții ale lui Anderson?
Calea urmată de aceștia poate fi însă aflată dintr-un document foarte curios, dacă este autentic, datat la Cologne în anul 1535 și numit din acest motiv CARTA DE LA COLOGNE.
Documentul emis de conducătorii Ordinului din 19 orașe importante ale Europei se adresează fraților ca o adevărată pledoarie de apărare împotriva calomniilor dușmanilor lor. CARTA mai conține referiri privind originile Ordinului precizând că “o mână de adepți, renumiți pentru modul lor de viață, doctrina morală pe care o profesau și interpretarea sacră a adevărurilor ascunse, s-au retras din mulțime pentru a păstra mai bine puritatea perceptelor morale și ale religiei care era sădită în mintea omului.”
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
