ALTculture 10/2020: Revoluția mea

ALTculture 10/2020: Revoluția mea De Roxana Dascălu Acum un an, publicam ceea ce Roxana numea (Fragmente dintr-o viitoare carte, încă fără titlu)… O carte care, spune ea, apare și datorită insistenței mele. O fi, mai știi? M-aș bucura să fi contribuit cumva la apariția ei, căci trebuia să existe! Iată aici ce s-a schimbat de atunci… Citind cartea Roxanei ca și cum aș fi fost acolo, ca și cum totul s-ar fi petrecut în fața ochilor mei, pot spune cu mâna pe inimă că ea își picură lacrimi din inimă și suflet printre rânduri. Acesta este, mai mult ca sigur, motivul pentru care cartea este citită cu o reală plăcere, ca fiind un regal de amintiri scrise cu mare ușurință. Mie, cel care o cunosc de dinainte de Revoluția din Decembrie și vă rog să mă iertați că îi onorez pe eroii de atunci, nu pe aceia de azi ai mizeriei numită ”political correctness” și care-și permit a o arunca în derizoriu, scriind totul cu litere mici, cartea îmi trezește amintiri ce nu se pot șterge. Nu pot uita că, pe-atunci, se spunea cu mândrie proletară ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc…

ALTculture 12/2019: Filmul “Decembrie 1989” într-o singură imagine

ALTculture 12/2019: Filmul “Decembrie 1989” într-o singură imagine De Eugen Matzota Revoluție, lovitură de stat, alte variante, după cum poate fiecare să înțeleagă sau după cum vrea să manipuleze, cam asta înseamnă decembrie 1989 după 30 de ani. Cei care n-au trăit acele zile se uită la imaginile de atunci și văd mulți oameni, multe cadavre, multe tancuri puse exact ca la paradă, ca să ia ochii civililor și să dea bine în poză, probabil, clădiri distruse de minți bolnave, plasate sub diverse caschete de care n-ai voie nici azi să te atingi. De exemplu, cel care s-a jucat cu tot Sibiul în acele zile, pentru că i-a dat cineva garnizoana pe mână, și din cauza căruia au murit oameni și au fost distruse clădiri.

ALTculture 12/2019: Istoria noastră ”revoluționară” ca un elefant roz-bleu-oranj

ALTculture 12/2019: Istoria noastră ”revoluționară” ca un elefant roz-bleu-oranj De Liviu Druguș Povestea descrierii elefantului de la Zoo de către copiii veniți în vizită spre a cunoaște REALITATEA animalieră pe viu este modelul perfect (și) pentru descrierea a ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în România. Copiii, în sinceritatea lor adorabilă, au descris elefantul strict din poziția în care se aflau în preajma elefantului: unii au spus că elefantul este ca un stâlp (îi văzuseră un picior), alții că este ca un șarpe (îi văzuseră trompa), alții că este ca un perete (îi văzuseră burta din lateral). Și nimeni nu i-a putut acuza că nu au văzut întregul, pentru că spațiul era foarte îngust, iar libertatea de mișcare era cvasinulă.

ALTculture 12/2019: DE LA REVOLUȚIE, LA REUTERS

ALTculture 12/2019: DE LA REVOLUȚIE, LA REUTERS De Roxana Dascălu Scriu la distanță de 30 de ani, în timp, și de la mii de kilometri depărtare, dintr-o veche moară din zona Cathară a Pirineilor francezi, despre evenimente care au zguduit o țară și au schimbat destine – scriu despre libertatea câștigată greu, cu prețul a peste 1.100 de vieți. Scriu cu speranță în suflet și cu moartea care planează sumbru peste cea ce istoricii numesc Revoluția română din decembrie 1989. Nu sunt istoric, iar cele ce urmează sunt doar amintiri fragmentare, săpate în memoria mea – felul în care am trăit și rememorez acele zile. Scriu pentru un copil necunoscut, care sper că s-a născut în acel decembrie de foc, și care ar avea acum aproape aceeași vârstă cu a mea, de atunci…