De Gheorghe Schwartz
Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA

POOLOURI
adică
Paranoia Schwartz

sau

pildele cele mai însemnate din viaţa plină de învăţăminte şi îndrăzneală a preacinstitului şi prealuminatului Gough, precum şi a nu mai puţin strălucitului său contemporan Finch, cu precizări asupra modului în care înţelepţii de ieri, de alaltăieri şi dintotdeauna au ştiut să răsfrîngă aceste întâmplări în subtilele lor maxime şi cugetări. Şi asta nu este încă nici pe departe totul…

Arborele genealogic sau cum s-a transformat Poolo în Gough

Se afirmă că nici o origine nu e certă. Unii o spun în sens peiorativ, chiar jignitor, referindu-se la cineva anume. Savanţii – care au învăţat că nu ştiu mare lucru – îşi extind îndoielile şi asupra originii universale: a universului, a speciilor, a diferiţilor semeni.
Şi – totuşi! – autorul se încumetă să pretindă că ar cunoaşte strămoşii ascunşi ai lui Gough şi Finch.
Numele adevărat al lui Gough este Poolo. Cînd a fost propus pentru nemurire, un ochi clarvăzător a deschis gura şi a întrebat de unde vine acel nume imposibil. Autorul a povestit că bunul domn se trage dintr-o minte rătăcită: un student foarte bun a început să se plimbe zile întregi pe modelul unui covor persan, fiind foarte atent să nu calce alături de desenul savant ţesut. El pretindea că ar urma impulsurile unui zeu egiptean, botezat de cei vechi “Poolo”. Se poate, deci, presupune că studentul n-a fost decât un mediu şi că strămoşii adevăraţi ai domnului Poolo se trag de dinaintea primelor dinastii faraonice. Ochiul clarvăzătorului (numit acela şi P.C.C., adică preventiva cenzură comunistă) nu s-a arătat prea mulţumit de explicaţie: pe de o parte, i se părea prea metafizică, pe de alta, subiectul interesului îl reprezenta pronunţia numelui. Autorul i-a răspuns că limba română fiind o limbă etimologică şi Poolo îşi rosteşte numele aşa precum îl aude. “Dar englejii?” a întrebat pentru a treia oară ochiul vigilent. “Pentru englezi, oricum ar pronunţa numele, nu este nimic alarmant în acest cuvânt”, i-a răspuns autorul. Iar în limba română, “cooperativă” nu se citeşte “cuperativă” şi nici “zoologie” nu se citeşte “zulogie”. Însă ochiul ager şi-a închis pleoapa şi a dat sentinţa: “Acest nume nu poate intra în istorie!” “Şi? Şi faptele sale?”, a îndrăznit autorul. O tăcere de moarte a stins ecoul întrebării. Dar faptele lui Poolo au fost prea măreţe spre a se pierde ca şi cum n-ar fi existat. Un om de bine, un ascet, şi-a luat sarcina istorică de a se topi în neant spre a-l lăsa pe Poolo să-şi continue magistrala aventură. Acest bărbat cumsecade s-a numit Gough.
Finch, în schimb, nu este decât un impostor ordinar. În lumea lui Poolo, cel despre care ochiul vigilent a hotărât că nici n-a existat, a hălăduit un oarecare Silar. În acesta, ochiul vigilent (P.C.C.) a văzut o reală primejdie de discordie între naţionalităţi. “În individul acela se află un sânge prea… ăăă… mă înţelegeţi dumneavoastră…” Autorul n-a înţeles nici de data asta. “Ăăăă… un sânge cam… ăăăă… cam prea semit…” “Eu aş zice că e mai degrabă maghiar”, propuse autorul, pregătindu-se să ţină o disertaţie despre originea reală a numelui personajului. “Evreu, maghiar, tot aia-i… vreau să spun că tot naţionalitate… să nu-i supărăm!” Aşa că nici Silar n-a mai existat. Dar faptele sale, venind din oglinda fermecată a lui Gough, i-au adus mereu profituri uriaşe.
Întotdeauna se găsesc şmecheri gata să acapareze asemenea prilejuri, trăgând turta pe spuza lor. Un oarecare Finch, bigam şi proxenet, a găsit că ar fi păcat să se piardă, dintr-o clipă în alta, beneficiile lui Silar. Finch şi-a asumat destinul lui Silar cu căţel şi cu purcel, mai ales că nu era vorba despre o potaie oarecare şi nici despre un singur purcel.
Finch este un om cu adevărat necinstit şi, fără exagerare, periculos. Însă prost nu e: întotdeauna îi lasă o fărâmitură de noroc şi lui Gough. Că dacă n-ar fi Gough, ar putea să prospere Finch?
Finch a avut o mare şansă: dacă ochiul vigilent ar fi ştiut ce grozăvie înseamnă cuvântul Finch în vechiul dialect de nord din Insulele Guru Guru, mai ales dacă se pune accentul pe ch, în mod sigur că ar fi dispărut fără urmă şi el şi autorul ar fi fost nevoit să aştepte un alt impostor. Iar pentru a putea înnobila istoria, Gough ar fi avut nevoie şi el de un nou arbore genealogic.
Uneori, însă, în vâltoarea măreţei istorii a lumii, toate astea se şterg, iar Poolo se iveşte alături, împreună şi în locul lui Gough, cel care a apărut atât de des alături, împreună şi în locul lui Poolo. La fel şi Finch şi Silar îşi mai arată, din când în când, fiecare propria faţă. Feţele atât de asemănătoare între ele, încât doar convenţia numelor le desparte. Când şi de ce tocmai atunci apare unul şi nu celălalt? Aceasta este o întrebare la care doar venerabilii înţelepţi ai lumii pot răspunde. Adresaţi-vă lor cu încredere!

În legătură cu originea entităţii Paranoia Schwartz, există, în general, trei variante:
a) Paranoia Schwartz ar fi un sindrom descris de Gheorghe Schwartz, după cum afirmă Şcoala de la Lugoj (România / Europa).
b) Sintagma ar proveni de la descrierea celebrului caz Gh. Sch., părere susţinută de Facultatea de Ecologie Spirituală a Universităţii din Baga. În favoarea acestei ipoteze vine şi vechiul dicton: “Cine spune ăla e”.
c) Întrucât “Gough” înseamnă în limbajul arhaic vorbit în Insulele Guru Guru “Negură” şi cum “Schwartz” poate fi considerat într-o limbă contemporană “Negru”, “Gough” ar putea fi citit şi “Schwartz”, la fel cum şi “Ion” ar putea fi citit şi “Iochannes” sau “Konigsberg”, “Kaliningrad”. Pronunţarea rămâne o problemă de opţiune a unei convenţii asumate.
Noi vom folosi, în cele ce urmează, mai ales termenul “Gough”, ştiind că şi aşa bunul cititor va rosti instantaneu Poolo. Sau “Schwartz”.

POOLOs
namely
Schwartz Paranoia

or

the most important parables of the life full of learning and boldness of the pre-eminent and pre-enlightened Gough, as well as of his no less brilliant contemporary Finch, with details on how the sages of yesterday, of the other day and always knew how to reflect these events in their maxims and thoughts. And that’s not all yet…

Family tree or how Poolo turned into Gough

It is claimed that no origin is certain. Some say it in a pejorative, even offensive way, referring to someone in particular. Scientists – who have learned that they do not know much – extend their doubts to the universal origin: the universe, the species, the various fellows.
And yet! – the author dares to claim to know the hidden ancestors of Gough and Finch.
Gough’s real name is Poolo. When he was proposed for immortality, a clairvoyant eye opened his mouth and asked where that impossible name came from. The author said that the good gentleman comes from a lost mind: a very good student started walking for days on the model of a Persian carpet, being very careful not to step next to the woven scholarly design. He claimed to follow the impulses of an Egyptian god, baptized by the ancient “Poolo”. One can, therefore, assume that the student was only a medium and that Mr. Poolo’s true ancestors are descended from before the first pharaonic dynasties. The clairvoyant’s eye (also called P.C.C., meaning preventive communist censorship) was not very pleased with the explanation: on the one hand, it seemed too metaphysical, on the other, the subject of interest was the pronunciation of the name. The author replied that Romanian being an etymological language and Poolo pronounces his name as he hears it. “What about the English?” the watchful eye asked for the third time. “For the English, no matter how they pronounce the name, there is nothing alarming in this word,” the author replied. And in Romanian, “cooperative” reads “co-operative” and “zoology” reads “zo-ology”. But the keen eye closed its eyelid and gave the sentence: “This name cannot go down in history!” “And? And his deeds? ”, the author dared to ask. A deadly silence extinguished the echo of the question. But Poolo’s deeds were too great to be lost as if they did not exist. A good man, an ascetic, took on the historical task of melting into nothingness to let Poolo continue his masterful adventure. This decent man’s name was Gough.
Finch, on the other hand, is just an ordinary impostor. In Poolo’s world, the one about whom the watchful eye decided it didn’t even exist, there was a certain Silar strolling all over the place. In this Silar, the watchful eye (P.C.C.) saw a real danger of discord between nationalities. “In that individual, there is a blood too much… well, you understand me…” the author did not understand this time either. “I’d say he’s a little too Semitic,” “I’d say he’s more Hungarian,” the author suggested, preparing to give a dissertation on the real origin of the character’s name. “Jew, Hungarian, same thing – I mean, let’s not upset their!” So Silar didn’t exist either. But his deeds, coming from Gough’s enchanted mirror, always brought him huge profits.
There are always smart guys people ready to seize such opportunities, taking advantage of anything.
A certain Finch, a bigam and a pimp, found it a pity to lose the benefits of Silar at any moment. Finch assumed the fate of Silar altogether, especially since it was not just any bastard or piglet.
Finch is a really dishonest man and, without exaggeration, dangerous. But it’s not stupid: he always leaves a piece of luck to Gough. That if it weren’t for Gough, could Finch prosper?
Finch had a great chance: if the watchful eye had known how awful the word Finch means in the ancient northern dialect of the Guru Guru Islands, especially if the emphasis is on ch, it would surely have disappeared without a trace and the author would have had to wait for another impostor. And in order to ennoble history, Gough would have needed a new family tree.
Sometimes, however, in the whirlwind of the great history of the world, all this is erased, and Poolo appears alongside, together and in place of Gough, the one who appeared so often next to, together and in place of Poolo. So do Finch and Silar, from time to time, each showing his own face. Faces so similar to each other that only the convention of names separates them. When and why does one appear and not the other? This is a question that only the venerable sages of the world can answer. Ask them with total confidence!

Regarding the origin of the entity Schwartz Paranoia, there are generally three variants:
a) Schwartz Paranoia would be a syndrome described by Gheorghe Schwartz, according to the Lugoj School (Romania / Europe).
b) The phrase would come from the description of the famous Gh. Sch. case, opinion supported by the Faculty of Spiritual Ecology of the University of Baga. In favor of this hypothesis comes the old saying: “Who says, that’s him.”
c) Since “Gough” means in the archaic language spoken in the Guru Islands Guru “Black” and as “Schwartz” can be considered in a contemporary language “Black”, “Gough” could also be read as “Schwartz”, just as and “Ion” could also be read “Iochannes” or “Konigsberg”, “Kaliningrad”. The pronunciation remains a matter of choice of an assumed convention.
We will use, in the following, especially the term “Gough”, knowing that even so the good reader will instantly say Poolo. Or “Schwartz.”


 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it?
DONATE
THANK YOU!