ALTculture 10/2020: Revoluția mea

ALTculture 10/2020: Revoluția mea De Roxana Dascălu Acum un an, publicam ceea ce Roxana numea (Fragmente dintr-o viitoare carte, încă fără titlu)… O carte care, spune ea, apare și datorită insistenței mele. O fi, mai știi? M-aș bucura să fi contribuit cumva la apariția ei, căci trebuia să existe! Iată aici ce s-a schimbat de atunci… Citind cartea Roxanei ca și cum aș fi fost acolo, ca și cum totul s-ar fi petrecut în fața ochilor mei, pot spune cu mâna pe inimă că ea își picură lacrimi din inimă și suflet printre rânduri. Acesta este, mai mult ca sigur, motivul pentru care cartea este citită cu o reală plăcere, ca fiind un regal de amintiri scrise cu mare ușurință. Mie, cel care o cunosc de dinainte de Revoluția din Decembrie și vă rog să mă iertați că îi onorez pe eroii de atunci, nu pe aceia de azi ai mizeriei numită ”political correctness” și care-și permit a o arunca în derizoriu, scriind totul cu litere mici, cartea îmi trezește amintiri ce nu se pot șterge. Nu pot uita că, pe-atunci, se spunea cu mândrie proletară ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc…

ALTculture 10/2020 – Dan Amedeo Lăzărescu, Nicu Filip, Costel Iancu…

ALTculture 10/2020 - Dan Amedeo Lăzărescu, Nicu Filip, Costel Iancu… De Eugen Matzota Amintiri din istoria Masoneriei românești de după 1990 Mai ales în lumea noastră balcanică, plină de povești istorice total diferite, chiar dacă se referă la același eveniment verificabil, Masoneria are mai mereu o conotație negativă. Ar putea fi vorba pur și simplu despre aura de secret care o înconjoară sau de lumea în care trăim, o lume în care valorile tradiționale pierd teren în fața rating-ului TV. Cândva, cu peste 150 de ani în urmă, câțiva mari Masoni s-au jertfit pentru a crea o Românie modernă, dar acesta este un lucru care nu se spune clar, ba chiar mai deloc. Acum 100 de ani, Masoneria și-a adus contribuția ei hotărâtoare la formarea României Mari. Acești Masoni credeau într-o lume mai bună, făcând totul poate chiar împotriva voinței celor care o locuiau, probabil foarte mulțumiți cu lumea lor arhaică, pastorală.