ALTculture 9/2019 – PALATELE FLORENŢEI

Cel mai important oraş din Toscana, fostă capitală culturală europeană în 1986, este o urbe-unicat şi un muzeu în aer liber într-o ţară care nu duce lipsă de oraşe de acest tip (Roma şi Veneţia sunt emblematice în acest sens).

Cine ajunge în localitatea scăldată de râul Arno este pus la grea încercare, trebuind să aleagă din multitudinea de obiective turistice majore care i se oferă la tot pasul. Dintre acestea, Palatul Pitti şi Palatul Vechi sunt magnifice.

Text: Adina Baranovschi

Foto: Bogdan Baranovschi


PALATUL PITTI

Peste drum de Arno, la doi paşi de Podul Vechi, se găsește un masiv edificiu care a fost reședința familiei Medici, datorat iniţial arhitectului Filippo Brunelleschi care l-a ridicat în 1457 pentru bancherul Luca Pitti și refăcut ulterior de Bartolomeo Ammannati. La exterior frapează prin fațada în stil bugnato compusă din blocuri mari de piatră extrase din carierele de pe colina Boboli, iar la interior, este copleşitor prin abundenţa operelor de artă (vreo 250.000). În 1919 regele Victor-Emmanuel al III-lea a dăruit statului palatul pentru a fi deschis publicului. În spate se află faimoasele Grădini Boboli.

Complexul muzeal conţine mai multe atracţii distincte: Apartamentele Regale și Galeria Palatină cu exponate datând de pe vremea familiei Lorena prezentate în săli baroc-fastuoase (valoroase fiind mobilierul de epocă şi tablourile de Rafael, Tizian, Correggio, Rubens, Pietro da Cortona și alți maeștri italieni și europeni din epocile Renașterii și Barocului); Muzeul Argintăriei (cu un tezaur de piese nepreţuite deținut de familia Medici: vase de cristal și pietre semiprețioase, ceasuri, bijuterii, diverse chinezării); Galeria de Artă Modernă (inaugurată în 1928 şi conținând tablouri și sculpturi predominant italienești din secolul XVIII-primul război mondial, expuse în vreo 30 de săli decorate în stil neoclasic și romantic, între care se remarcă lucrările catalogate în mișcarea Macchiaioli).

În afară de palatul propriu-zis, incinta este înţesată de alte obiective: Curtea interioară de onoare în stil franțuzesc (cu coloane ornate cu diverse statui şi cu grota lui Moise amplasată sub terasa ce duce la Grădinile Boboli); Galeria Costumelor (inaugurată în 1983 şi ocupând o aripă dinspre Grădinile Boboli denumită Palazzina della Meridiana unde sunt expuse 6000 de costume din veacurile XVI-XX, inclusiv costume de teatru și de decor, dar și o colecție de bijuterii fanteziste de la mijlocul veacului trecut); Muzeul Caleştilor (aflat în rondo-ul piaţetei Porţii Romane, cu trăsuri folosite de-a lungul timpului, unele fiind bijuterii pe 4 roţi, ca vehiculul folosit de Ferdinando al III-lea de Lorena, sau berlina de gală a lui Ferdinando al II-lea de Bourbon);

Muzeul Porțelanului (ocupând din 1973 pavilionul Casino del Cavaliere, un corp aflat în Grădina Boboli, remarcabil prin vesela utilizată de ducii și membrii familiilor Medici, Lorena și Savoia); GrădinileBoboli (un muzeu verde renascentist în aer liber proiectat de artizani faimoşi – Niccolò Pericoli zis Tribolo, Vasari, Ammannati, Buontalenti și Parigi cel Tânăr – ticsit de sculpturi și diverse artefacte cum ar fi peșteri, vaze, heleștee, atrăgând atenţia Fântâna Neptun, Fântâna Ocean, Fântâna lui Bacchus, Grota Mare sau Grota lui Buontalenti, pavilioanele Casa Cafelei și Casa Lămâiei, statuia Abundenței, calea mărginită de chiparoși și statui denumită Viottolone și care duce la insuliţa Isolotto etc.).

Prin secolul al XII-lea, aproape toate cele 5 așezări au fost fieful unui marchiz care a întreprins o serie de lucrări de fortificare, culminând cu citadele sau castelașe deasupra acestor localități marine. Locurile au intrat apoi în posesia episcopului Fieschi, până prin 1360, când au fost cedate Republicii Genoveze.

PALATUL VECHI

În faimoasa Piaţa Senioriei, amplasat chiar în inima Florenței istorice, în preajma unor monumente emblematice (Loggia Senioriei, Galeria Oficiilor şi statuia lui David de Michelangelo), Palazzo Vecchio a fost locuinţa conducătorilor urbei. Datează din 1314, se datorează arhitectului Arnolfo di Cambio și frapează prin aspectul medieval ca de fortăreață masivă crenelată din cărămidă împodobită cu blazoane pe fațadă (ale orașului, corporațiilor, diverselor urbe înfrățite și familiilor domnitoare) deasupra cărora se înalță un turn falnic. I s-a zis, de-a lungul timpului, Palatul Senioriei, Palatul Poporului, Palatul Priorilor, Palatul Ducal.

După ce familia Medici s-a mutat în noul Palat Pitti de peste râu, în 1550, construcția a devenit „veche”. În 1871 a devenit sediul Primăriei, destinație menținută până azi, dar, totodată, e și muzeu cu interioare deosebite, între acestea remarcându-se: prima curte sau Curtea Michelozzo (proiectată în 1453 de Michelozzo și refăcută în 1565 de Giorgio Vasari, având în centru o fântână cu statuia Copilul cu delfin după Andrea del Verrocchio); a doua curte sau Curtea Vămii (cu stâlpi masivi, sediu al casei de bilete și magazinului cu suvenire); a treia curte sau Noua Curte (se datorează arhitecților Bartolomeo Ammannati și Bernardo Buontalenti şi permite accesul în birourile oficiale);

Sala celor 500 (măsurând 54 m lungime, 23 m lățime și 18 m înălțime, construită în 1494 de Simone del Pollaiolo la ordinul lui Savonarola, destinată primirii celor 500 de membri ai Consiliului Republicii, un spațiu bogat decorat cu tavan casetat din lemn executat de Giorgio Vasari în 1565 reprezentând scene din viața lui Cosimo I și ale Marelui Ducat al Toscanei, cu picturi murale ilustrând victoriile Florenței asupra Pisei și Siennei realizate de Vasari și Baccio Bandinelli, cu statuia Victoria de Michelangelo aflată într-o nișă pe latura sudică); Sala cu Crini (bogat decorată de Domenico Ghirlandaio și redesenată cu crini de Bernardo di Stefano Rosselli, în care se găseşte Sculptura Judith şi Holoferna de Donatello); Cabinetul de lucru al lui Francisc I (Studiolo); Apartamentele monumentale ale lui Leon al X-lea (Quartieri monumentali) și Sala Clement al VII-lea; Sala Roșie (Sala Rossa) în care au loc căsătoriile; Apartamentele Elementelor (intitulate în fel și chip: Sala lui Hercule, Sala lui Jupiter, Sala lui Ceres, Sala Cibelei); Sala de Audiențe, Sala cu Ceasornic, Sala cu Hărți geografice etc.

Turnul (căruia i se mai zice și Turnul lui ArnolfoTorre di Arnolfo) măsoară 94 metri și are la bază un orologiu (inițial construit de Donatello), iar în vârf o giruetă în formă de leu. Se urcă 223 trepte până la ultimul nivel, dar există paliere diferite pe parcurs cum ar fi o platformă panoramică ce permite splendide priveliști asupra Florenței.


Mai mult… / More…

Cărțit de la LIBRIS

cropped-logo-mandello-333.png

wp-image-1540297791

 

Leave a Reply