De ce n-ar fi România noastră o Mare Putere balcanică?

De Eugen Matzota

Noi, românii, avem, sau poate că e mai bine să spunem ”aveam”, o părere exagerat de bună despre noi și despre țara noastră.
Dacia era cea mai bună mașină pentru drumurile noastre, nu erau peisaje mai frumoase ca la noi, recoltele depășeau orice imaginație, ce mai, nu era nimeni ca noi!
În ciuda acestor idei, fixe, am putea spune, Mercedesul nu dăduse faliment, ba se tot vindea iar Dacia nu mai avea acces în Europa, ca să vezi obrăznicie! După colonizarea de după 1990, ce să mai spunem decât ”ciocu’ mic!”
De ce nu se potrivește mitul românesc cu realitatea din teren și, mai ales, de ce nu se vrea / poate impune o politică favorabilă României, că doar nu or fi chiar toți dușmanii ei?
Am considerat că este interesant de luat în seamă ceea ce se propune în cartea intitulată incitant ”Românii contra aromânilor?”
Autorul consideră că tratarea fraților de la Sud de Dunăre într-un mod diferit față de politica de peste 100 de ani a românilor, a Statului Român, nu poate să aducă decât beneficii ambelor părți.
Mai mult, se consideră că există șanse reale de a transforma România într-o Mare Putere balcanică.
Cum?
Hai să citim câteva fragmente…

STATUS QUO

Iminenta dispariție a identității makedon-armânilor, care sunt frați cu românii;

Prea mult naționalism în Balcani;

Balcanii – butoiul de pulbere al Europei;.

Divizarea Imperiului Otoman în lumi mici, cu noi națiuni, noi ținte și noi lideri naționaliști, duce la lupte pentru pământ și contra „celorlalți”;

Aproape fiecare popor din Balcani are puțini prieteni, dar mulți dușmani.

Ce-a făcut România pentru makedon-armâni

Pe scurt, mai mult rău decât bine.

Mai pe larg, România de azi, ca un stat modern și european care-și asumă politic minoritatea română și makedon-armână din statele vecine și care dialoghează constant cu reprezentanții emigrației sau originarilor din România, indiferent de opțiunile politice ale acestora, este mai puternic, mai vizibil și predictibil în demersurile sale de politică externă.
Dar se pare că există o mare problemă: aceea a înțelegerii complexității chestiunii makedon-armânilor, care nu sunt români și nici nu vor să fie, ci doar frați ai lor.
Aceasta este cheia către poziționarea României ca Mare Putere balcanică, cu toate implicațiile pozitive ale acesteia.
Din păcate, de peste un secol, încă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, și nici pe vremea Regelui Carol I, românii n-au vrut sau n-au putut să înțeleagă cine sunt makedon-armânii.
E-adevărat că nici makedon-armânii nu erau uniți, dar nu pot fi comparați cu o organizație statală, care are Minister de Externe și servicii ce pot analiza situația, cu avantajele și dezavantajele ei.
Makedon-armânii puteau avea afinitățile lor de moment, poate, ca toți oamenii, dar un stat trebuie să gândească la rece mai departe de prima mutare. Altfel, nu va vedea nici avantajele aduse de sacrificiul reginei, nici catastrofa ascunsă în spatele pionului otrăvit, ca să vorbim ca la șah.

Cum să ratezi de peste 100 de ani șansa de a avea în poziții importante din Balcani oameni care să fie prietenii românilor, ca să nu spun frații lor?

Makedon-armânii, din multe puncte de vedere, seamănă cu evreii. Și nu trebuie să spunem aici pe unde sunt ei plasați prin lumea decizională cam peste tot în lume.
Probabil că, dacă marele nostru savant Nicolae Iorga ar fi trăit din plin vremurile acelea și-ar fi avut un cuvânt de spus, altfel s-ar fi desfășurat lucrurile deoarece iată ce spune acesta în anul 1928:

,,Nou-răsărita chestie macedoneană, […] – poate ar fi fost mai bine să vorbim de o cultură susținută în dialectul aromânesc, căci aceasta ar fi mai folositor—, nu atinge interese vitale ale României, și de aceia se putea privi liniștit desvoltarea lucrurilor. România era să fie mulțumită cu recunoașterea (Maiu 1905) a naționalității aromâne din partea Turcilor.”

Nici măcar oamenii politici de origine makedon-armână, n-au înțeles acest lucru. Nici comunitatea makedon-armânilor din România nu a avut după 1990 o strategie inteligentă, coerentă, detașată de luptele politice.
Bun. Astea ar fi datele problemei, în mare…
Nu putem da timpul înapoi, dar putem înțelege mai mult.

Românul și makedon-armânul azi

„Makedon-armâna (cunoscută, de asemenea, sub numele de „macedo-română”, sau „vlahă”), este vorbită de o jumătate de milion de oameni, în principal în părți din nordul Greciei, Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, și Bulgaria. Aceasta constituie cea de a doua varietate ca populație din ramura „daco-romanică” a limbilor romanice, celelalte fiind: daco-româna (cu aproximativ 25 de milioane de vorbitori, în special în România și Republica Moldova), istro-româna (vorbită de cel mult 1500 de suflete din peninsula Istria din Croația), și megleno-româna (cu circa 5000 de vorbitori în principal în zonele din Grecia și Macedonia la nord de Golful Salonic),” spune Martin Maiden, profesor de limbi romanice la Oxford, în Perfect pedigree. The ancestry of the Aromanian conditional, 2004.
Românul este un cetățean al Uniunii Europene și are drumul său alături de valorile ei. Makedon-armânul nu are norocul românului de a avea țara lui, nici vorbă să fie membră UE. El locuiește prin Balcani, în ţări ce au avut și mai au probleme de identitate națională iar drepturile minorităților nu sunt o prioritate.
Makedon-armânul de astăzi nu mai este nici vlahul Evului Mediu care a beneficiat mult timp de întinderea Imperiului Otoman, chiar dacă a fost un exilat ajuns pe la Viena sau Buda, gonit din casa și din lumea lui de hoarde înarmate. Nu este încă nici cetățean european cu drepturi depline pentru că lumea lui este încă împărțită în mai multe lumi balcanice.
Problema este că identitatea makedon-armânilor va dispărea curând dacă nu se iau măsuri corespunzătoare.
Ceea ce este mai grav, însă, este faptul că primejdia asimilării sale, chiar și din partea fraților de la Nord de Dunăre, care vor cu orice preț să-i facă români, odată cu primejdia pierderii identității, stă încă deasupra capului său ca sabia lui Damocles.
Pentru România, makedon-armânii sunt români. Pentru Grecia, pur și simplu nu există!
În ultimul timp, studiile ADN au adus puțină lumină cu privire la originea lor misterioasă, dovedind „o posibilă origine comună” și cam atât nou. Pericolul asimilării este mai actual ca oricând, chiar și în ţările UE, prin urmare, pericolul de asimilare este real, în ciuda Recomandării 1333/97 a Consiliului Europei cu privire la drepturile lor ca minoritate.


UE și speranțele deșarte

Odată cu intrarea țârilor din Est în UE, mari speranțe s-au legat de Recomandarea 1333/97 a Consiliului Europei, care încurajează statele balcanice să sprijine limba lor în educație, religie și mass-media. Din nefericire, statele din Balcani preferă să sprijine unele grupuri folclorice, ceea ce nu înseamnă să urmezi Rec. 1333, care înseamnă mai degrabă educație și servicii religioase, ziare, reviste, radio și televiziune în limba lor maternă. Iar acest lucru duce la dispariția iminentă a limbii și a culturii makedon-armâne.
Atunci când vorbim despre cultura makedon-armână, în afara creațiilor populare, totul este legat de biserică. Acolo s-a păstrat cultura makedon-armână și acesta este motivul pentru care serviciul religios în propria lor limbă este esențial.
Într-o Europa unită, care încorporează Balcanii, makedon-armânii ar trebui să se simtă acasă, ca dintotdeauna: cetățeni onorabil și importanți ai Europei. E greu, devreme ce în Balcani „Întrebarea este cine va guverna statul și care va fi discriminat. O problemă colaterală este rolul vecinelor “state-rude” și loialitatea grupului minoritar care se află în statul național al unui alt grup etnic.”
Din analiza SWOT, văzând că makedon-armânii trăiesc într-o mare slavă, cu atitudinea tipică din Balcani împotriva minorităților, înțelegem că abordarea regională ar trebui tratată cu grijă, încercând să se impună norme UE, și nu recomandări, pentru că aici nimănui nu-i pasă de ele.
Prin urmare, singura cale este cea a Uniunii Europene!

Concluzii și recomandări

Pentru a păstra limba, tradițiile și valorile culturale, trebuie folosită propria limbă în școli și mass-media iar biserica ar trebui să fie principala prioritate. Un recensământ echitabil privind minoritățile ar trebui să fie un drept esențial în orice democrație.
Fără o nouă legislație, una în care drepturile minorităților să fie definite în mod corespunzător, și, mai mult decât orice, respectate de toate statele din Balcani, acest vechi popor, garant al stabilității, va deveni istorie.
Astfel, ei ar putea dispărea într-o zi …
Prin urmare, ne simțim datori să atragem atenția asupra unor recomandări care credem c-ar putea ajuta:

Pentru UE

La nivel de politici
Organizațiile internaționale, și aici vorbim mai ales despre cele ale UE, ar trebui să acorde mai multă atenție drepturilor makedon-armânilor din statele balcanice și mai ales în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației privind protecția persoanelor care aparțin minorităților balcanice, în special cele anti-discriminare.
Asistență financiară
asistența financiară a UE ar trebui să sprijine minoritatea makedon-armână și organizațiile ei în atingerea obiectivelor și reperelor lor.
Organizațiile minorităților
finanțarea ONG-urilor makedon-armâne va contribui la consolidarea capacității lor de a acționa în calitate de membru puternic al Societății Civile.

Pentru statele membre ale UE

– drepturi makedon-armânilor, împreună cu drepturile altor minorități, ar trebui să fie o problemă-cheie în relațiile bilaterale dintre ţările balcanice.

Pentru ţările balcanice

– Includerea minorității makedon-armâne într-un proces mai larg de participare activă la administrare și la serviciile publice ale minorităților, n-ar trebui să oprească dezvoltarea identității makedon-armâne, în același timp.

Mai mult… / More…

carti-em-libris
wp-image-1540297791.png

Leave a Reply