ALTculture 5/2019 – HEGEMONIA, EPISODUL 2 Schimbarea paradigmei

 

De Lucian Cristian OANCEA

 

Licuriciului îi plăceau cifrele, și mai ales când acestea dansau.

Iar astăzi urma să fie marele Bal.

Președintele savura relaxat cafeaua sa lăptoasă când agenții de securitate năvăliră în uriașul său dormitor. Domnișoara blondă, rămășiță a serii precedente, se trezi la zgomot și rămase mută de uimire. Înainte de a apuca să comenteze, fu evacuată în pielea goală.
– Domnule președinte, pentru securitatea dumneavoastră, vă rugăm să ne urmați.
Connor nu era amuzant în general și Donald se gândi să-l concedieze iar. Dar dormitorul era prea aglomerat pentru un simplu exercițiu. Armele erau evidente în mâinile lor. Decise că poate era chiar ceva serios. Bine că iubita sa soție nu era în localitate. Întrebă în timp ce își trăgea pantalonii oferiți de un agent de securitate.
ALT.culture_05.2019 20-21
– Ce s-a întâmplat?
– Un incident de tip Vrăjitor. Mergem la Buncăr și acolo o să primiți rapoartele.
Buncărul de sub Casa Albă era plin de zgomot când sosi. Acesta se potoli abrupt. Aglomerația era formată din mulți oficiali, asistenți, asistenţi ai asistenţilor și militari. Spiritele se temperaseră, dar nervozitatea și neliniștea pluteau în aer.
Președintele încerca să-și amintească scenariul Vrăjitorul, dar ideile ce îi veneau în minte erau prea vagi și confuze pentru a conta. Ajunse în Biroul Negru unde îl așteptau șeful Marelui Stat Major, omologul lui de la Securitatea Națională și consilierul său personal pentru probleme militare.
Printr-un monitor uriaș erau în legătură directă cu CIA și alte structuri, ba chiar și cu Bursa din New York care era evident agitată. Orice era… evident era serios. Toate fețele erau de curci plouate. Iar ziua Recunoştinţei era departe.
– Ce e cu Vrăjitorul?
Dick Centi, consilierul său militar sesiză oportunitatea și începu prin a-l scoate din încurcătură.
– După cum vă amintiți din dosarul albastru consultat înainte de investitură, sunt câteva situații de risc pe care…
– Nu le puteți controla…
Imaginea de pe monitor se schimbase… Era un tânăr caucazian încărunțit prematur,
– Mda… Mă bucur că v-am atras atenția rapid. Am să fiu scurt și la obiect. Am păstrat pe fundal și restul celor interesați. Mă numesc Remus și sunt din Vâlcea, România. Reprezint ceea ce dosarul respectiv definea drept un Vrăjitor. Aș spune mai curând un Pianist. Singuraticul care e mai mult decât un hacker. Acum m-am jucat un pic cu bursa voastră ca să vă atrag atenția.
Mercantilul Donald sesiză oportunitatea și interveni abrupt încercând să domine conversația cu ceea ce-și amintea din dosar că e un meta-hacker.
– Și ce vrei?
– Nimic. Totul. Știu trecutul și prezentul nostru. Inclusiv toate secretele voastre murdare. Scenariile de rezolvare a problemelor. Inclusiv a unei asemenea vrăjitorii. Dar de astăzi intrăm împreună în Epoca MEA. Activitatea va continua. Dar de astăzi interesele speciei primează. Și dreptatea pentru toți, nu doar pentru dulăi.
– Și tu ești cel care decide?
– Nici măcar io nu contez. Însă vă asigur că vom colabora bine împreună. Cu mine și prietenii mei.
– Cine sunt ei?
– Niște Inteligențe artificiale bine educate…
Cadrul camerei se mări. Lângă tânărul grizonat și îmbrăcat într-un amestec hipiot cu accente hipster începură să se contureze două fantome holografice.
ALT.culture_05.2019 22-23
– Am onoarea să-i introduc pe domnii Asimov și Heinlein.
Holograma cu favoriți se apropie de cameră și vorbi cu o voce dulce.
– Domnilor, avem mult de lucru. Propun să…
Fu întrerupt de fantoma bătrână cu chelie.
– Issac așteaptă un pic. Drag auditoriu. Sunt… am fost american. Și-n baza a ceea ce am fost și ce sunt știu la ce să mă aștept de la voi. Teoretic puteți să-l eliminați pe domnul Cernea. Și pe noi. Dar vă asigur că nu doriți să cunoașteți ce măsuri de precauție ne-am luat. Iar în ultimă instanță nu doriți să vedeți cum este să nu mai existe secrete. Nici un fel de secrete.
Tăcerea care se lasă era densă și atât de pregnantă încât o puteai tăia în cuburi bune de murat.
– Donald… Ai fost un băiat obraznic. Întotdeauna am vrut să-ți zic asta, spuse surâzând Remus.
Asimov depași momentul.
– Domnilor…Vorba lungă, sărăcia omului. Să începem.
Remus ieși din unghiul vizual al camerei și se îndreptă spre două holograme, una a unui bătrân chinez și alta a unei tinere occidentale elegante cu alura de agent secret. Lângă ei frapa o tipă cu plete roșcate puternic tatuată.
– Am obosit. Mulți proști în funcții de conducere pe lumea asta. Vor asculta Deng?
– În timp da. Dar ca orice mustang… se vor obișnui greu cu zăbala, răspunse asiaticul.
– Pentru astăzi este suficient Remus, interveni roșcata. Optimizează în continuare fluxurile energetice din America de Sud. Și dezactivează-ți proiecția. Lady Bond, totul e pregătit?
– Da. Putem efectua extracția când doriți.
– Cred că e momentul oportun. Securizează-l din Finlanda pe adevăratul Remus Cernea. Și centrul de la Vâlcea să pară perfect veridic.
– Considerați rezolvate amănuntele.
– Plec în vacanță. Nimeni nu trebuie să știe de voi. Și mai ales cine este adevăratul Licurici.

Leave a Reply