Melteanul și cultura

De Eugen Matzota

Nu o dată cred că ne-am confruntat cu toții cu mârlani care cred că lumea e lor, că n-au nevoie de educație ca să facă bani, căci Banul e zeul lor.

Cu bani pot face orice, cred ei…

Cu bani îl cumpără pe funcționar, fie că este polițist, fie că e cel de la vreo instituție care-i dă lui drepturile unui fraier, fără ca vreunul dintre cei să pățească ceva.

Nu contează că stă în vreo mahala, sau chiar în vreo șatră adevărată, el are o mașină neagră, un beamve (BMW, cum știm noi), cu număr XXX, de exemplu, din care te sfidează pe tine, fraierul cu Logan, care crezi că a fi cult înseamnă ceva.

La volan, că știu și maimuțele să conducă, aș zice eu, vorbește tare la un iPhone X77, cât mai mare, aurit, dacă se poate, și crede că școala, educația, astea-s pentru fraieri.

El, marele meltean, are școala străzii, știe cum să ia le banii cerșetorilor și curvelor, căci, da, așa se cheamă, curve, cum povestea marele Dinică în filmul Filantropica.

Tu ești profesor pentru că ai învățat, pentru că ești cult, dar trăiești umil dintr-un salariu pe care el îl cheltuie-n-tr-o zi, că așa vrea el.

Și pentru că el poate și tu nu. Îl deranjează cineva? Îl cumpără. Simplu.

Există o conspirație a proștilor și a inculților, care se coalizează mereu împotriva vârfurilor.

Și le merge, mereu le merge…

Ei nu produc nimic. Ei consumă. Atât.

Niciunul dintre ei nu înțelege că, dacă n-ar fi și altfel de oameni, de cultură și de artă, n-ar avea niciodată un beamve, ci o căruță, că atât pot gândi oamenii ca ei. N-ar avea cine știe ce iPhone, ci, poate un ”băăăăăăă” urlat de pe o parte a dealului pe alta, de lângă oile sau vacile care deseori îi depășesc ca IQ.

Nu totul se poate cumpăra. Inteligența nu înseamnă să fii șmecher, ci să fii în stare să creezi ceva, orice, care să facă diferența dintre tine și animalele pe care le-ai păzit când erai mic, dacă a avut cineva curajul să le lase pe mâna ta.

Dacă lumea ar fi fost alcătuită din melteni, am fi trăit și azi în cocioabe. Iar ei ar fi fost mulțumiți.

Noroc că mai există cultură, creativitate, că sunt oameni care le mai aduc câte o jucărie nouă, să nu se plictisească, săracii, în lumea lor prea puțin evoluată față de cea a maimuțelor care pot vorbi.

Și așa, cele două lumi, cea a străzii, cum se spune, și cea a creatorilor de viitor, încă mai trăiesc alături.

Cât timp? Nu știe nimeni.

Ceea ce putem ști este că melteanul care poate ajunge foarte sus pe scara politicului este încă păzit să nu apese pe butonul GAME OVER.

Sau așa putem spera…

Am zis!

 

Mai mult… / More…

carti-em-libris

wp-image-1540297791.png

 

Leave a Reply