ALTculture 4/2019 – DE ZIUA TA

De Radu Chiorean

De ziua ta, prieten apropiat, deși îndepărtat, dacă spațiul ar exista în afara lumii noastre, fac ce pot și eu, adică îți fac cadou aceste două pagini, așa, ca avanpremieră la ceea ce va apărea în numărul viitor.
Pentru tine, de ziua ta…

Eugen Matzota

Ceasul

 

în spatele meu se repară ceasul
secundele cresc pe sânii tăi
minutele sunt ferestre prin care
sar lupi cu piepturi de copii
orele stau în palma copacilor
cu rădăcini în buzele cu miros de argint
ziua a devenit un Dumnezeu tânăr
ce vâslește ușor
prin lumina apei
noaptea
ne încălzim sub blana unui tigru
ce l-am ucis cu un sărut

 

 

ALT.culture_04.2019 16-17

 

câteodată

 

când nu este nimeni împrejur
și din lumină picură ceară
mă întind în pământ
cu fața spre un cer vertical
îmi sprijin bărbia de o vioară din piatră
îmi las respirația
într-un echilibru perfect
pe lama unui cuțit în formă de palmă
și nu închid ochii

ea trece imensă pe deasupra
îi simt doar umbra ca o mantie nesfârșită
acoperind treptat timpul
apoi ciocul cum lovește umbra mea
o plescăie puțin
și-o aruncă peste singurătate
peste această cutie îngustă
ce odată se numea pântec
îi strig numele
dar pasărea s-a așezat deja înalt
la picioarele mele
și se roagă

Invitație la jazz

 

sub pleoapa morții
te-am invitat la un restaurant
într-un colț al universului
sub noi
cozile stelelor
se mișcau ca niște pisici de mare
melodia saxofonului se ridica tot mai sus
sorbeam dintr-un pahar cu vin roșu
buzele vieții
măruntaiele serii
fumul țigării se prindea de aer
ne dezbrăcam până atingeam
cu genunchii stânca
timpul avea o vânătaie mare pe piept
la pian se cânta melodia
saharei

a doua respirație

 

ascult tăcerea pietrei
și răcoarea minerală
am inventat un alfabet
cu care scriu fosile de frunze
pe epiderma gri a aerului
suprafața e o pădure de palme
care își întrepătrund
liniile vieții
în coaja unui ou
ce stă să nască
a doua respirație
a cuvintelor

Leave a Reply