De Petru llieșu

Cea mai recentă apariție editorială a scriitorului Petru llieșu, ÎN CĂUTAREA LUI TANK MAN, nu ne surprinde prin textele sale care ni se par a fi din ce în ce mai bune, așa cum ne-a obișnuit, nici prin nivelul și mai ridicat al graficii, nici prin calitatea absolut excepțională a cărții.
Ceea ce am perceput ca un semn bun pentru viitorul acestei țări este faptul că mai există oameni care nu și-au pierdut valorile, care-au luptat și împotriva comunismului și al Sistemului de atunci, dar și acum, împotriva distorsionării democrației de către Sistemul actual, nu foarte diferit de cel dinainte de 1989, ba chiar având destule personaje de atunci.
lată-l pe Petru llieșu, aproape singur în fața ofensivei unei adunături care-ar fi trebuit să facă doi pași înapoi, măcar din respect pentru oamenii care-au murit atunci, ca ei să fie azi ceea ce au ajuns a fi.
Este el acel om care stătea singur în fața tancurilor în Piața Tienanmen în 5 iunie 1989, chiar înainte de schimbările din Europa de Est?
Hai să citim un fragment din această carte care apare abia acum, deși trebuia să fie gata în 2017, dar obsesia pentru perfecțiune a lui Petru llieșu, și iată că i-am găsit și-un defect, a întârziat cu câteva luni apariția cărții ÎN CĂUTAREA LUI TANK MAN.
Eugen Matzota

ALT.culture 03.2018 8-9Cutia din capul meu are înăuntru
o cutie şi mai mică
ce ascunde o altă cutie la fel de ferecată
şi la fel de încăpătoare
pentru o cutie şi mai mică
– un fel de spaţiu intermediar
pentru ceva din ce în ce
mai mic
şi mai închis
care să poată adăposti în cele din urmă
ceva – pentru mine – nimic mai cunoscut
ori altfel precum o cutie
temeinic ferecată
dar fin fisurată de uscăciune şi aburul roşu care vag
răzbate dinăuntru ca o răsuflare interioară
o maree topindu-se
în împrejurimile pereţilor
în materia neagră a spaţiului care înconjoară
uşor vulnerabil
unei noi pulverizări de răsuflare interioară
topindu-se
împrejurul pereţilor
sau retrăgându-se acolo unde se află poate “miezul palpitant şi crunt” al clipei
şi semnele tainice ale unor amintiri reprimate
au poate chiar un altfel de cutie
desigur închisă
dar fin fisurată de uscăciuni şi freamătul roşu al unui
şir subţire de furnici
ivindu-se ca o răsuflare interioară
şi retrăgându-se la fel de topitor în materia neagră a spaţiului
care înconjoară
o altă cutie la fel de ferecată
care să poată adăposti
un fel de spaţiu intermediar
fin fisurat de răsuflarea interioară
şi freamătul roşu al unui şir subţire de furnici
care se hrăneşte cu timpul şi spaţiul
retragerii lor
în interiorul unei alte cutii
minuscule
la fel de ferecate
şi care conţine
închisă în sine
unica și falsa copie
a unei pierdute
chei roşii

ALT.culture 03.2018 10-11

 

Leave a Reply