Petru Ilieșu
Petru Ilieșu

De Petru Ilieșu

Pe un fundal cu imense peisaje care se scurg încet

 

plutind  deasupra norilor

– despre doamna de la bucătărie în halatul ei de sienna arsă

într-o secvență târând în chicinetă cablul televizorului de serviciu

  • un stol de diavoli mici și roșii în jurul minții ei exaltate
  • o mâncărime după urechea dreaptă unde stă ascuns mucul stins de țigară
  • o voce perversă care nu mai tace

în timp ce mâna amestecă mecanic într-o searbădă zi

  • o voce care zgândărește un posibil searbăd orgasm
  • o searbădă secundă de posibil adevăr între ușa de la bucătărie și coridorul inundat

de aburii malefici ai dorinței de a fugi

de a lăsa naibii apartamentul și pântecul păros și unic al bărbatului de cartier

miresmele sale de țigară și adieri ale beției de noapte

și mâna lui întinsă fără prea multă hotărâre

și vocea sa ușor toropită

și rău prevenitoare

și căutătura exploziv resemnată închisă în degetele strânse în pumn și pumnul

scufundat adânc în față

 

ALT.culture 02.2018 8-9

 

De a lăsa dracului rama ferestrei și a pleca în zbor

peste etaje în suflul misteroid al ultimelor telenovele

spre asfaltul care nu o va primi

  • O rejectare – un salt mortal invers spre paradisul domestic unde urmează o nouă serie de apariții – viețile anterioare

Karma unor voaluri de mireasă niciodată împlinită

Karma unor serii lungi de ofițeri de stare civilă care scriu aceeași poezie a veșnicei

reîntoarceri cu fața spre „întotdeauna”

Ușile înclinate oblic și cuprul alungit al clădirilor spre un cartier

cu blocuri în cascadă fluturând în viitor ca niște rufe puse la uscat

seara pe sfârșite

când orașul se pregătește să primească

șpanurile de argint ale turelor de noapte și alergătura vaporoasă spre mult așteptata tură de noapte

pauza ei scurtă inhalată de țigară în strălucirea feerică a neonului

care veghează

mișcările sigure

concentrate

care strâng același șurub aducător de PROFIT

– 24 de ore comprimate în rapsodia ritmică

tenace

însuflețita neodihnă a pieței care așteaptă

miliarde de insecte umane spre a le prăji în wok-ul miraculos ce reciclează energia lumii

și dă sens existenței

 

ALT.culture 02.2018 10-11

– Dar unde amintirea nostalgică a vremii Marilor Defilări când

un pahar de suc costa 1 cent și privirea alerga după baloanele multicolore

  • se lipea de carele alegorice și le însoțea până la dispariția bulevardului

în zarea cartierelor muncitorești

  • ea era îmbrăcată cu o rochie subțire cu buline albastre

purta în mână o crenguță cu flori de hârtie creponată și aerul mirosea dulceag a parfum ieftin și

vată pe băț

a explozii de muzică de fanfară și a pași care călcau asfaltul mergând spre răsărit

 

Vremea când aerul purta în memorie

trezitul în cumpăna nopții spre ziuă

năuceala blândă a somnului care adia încă și ferestrele unde lumina gălbuie a lămpii

întâlnea cea dintâi rază adevărată

era vremea cafelei care bolborosea în ibric așteptând înfrigurată întâlnirea

cu primele țigări fără filtru

a gâlgâitului sufocat din țevile de apă rece ca gheața

a margarinei pe o rămășiță din rația de pâine

a holurilor de bloc dospitoare și a alergatului după un tramvai uruind spre cartierul industrial

  • becurile sale palide și intermitente

o galerie de fețe palide și intermitente

trecute printr-o baie de mercur

 

  • ilustratele cu fețe zâmbitoare printre franjurile Cortinei de Fier
  • o cutie cu relicve (franjuri mătăsoase din Cortina de Fier)

care despart înăuntrul celei de ieri

de înăuntrul celei de astăzi

care se deschid și se închid peste aceeași scenă repetată cu actori diferiți

o scenă care se mută din sală în scenă

și invers

tot mai rapid

tot mai subtil

 

  • Dar unde dorul ei de vremurile în care serialul începea atât de antrenant

–  personajele arătau seducător de bine și gura lor deschisă elibera nori rozalii de

fluturi

– se putea plânge în voie

sirena șuiera dimineața

tramvaiele aveau taxator

și duminica era toată o plimbare pe sub flamurile roșii

prin textul eroic (undele scurte cu John Lennon, exprimarea liberă, iubirea și extinderea

conștiinței)

sindicatele aranjau concedii unde se putea privi lumina roșie izvorând

din depărtările Mării Negre

spre gurile raiului și patria generoasele intenții care pavau viitorul

  • lecția adevăratului călcat pe apă

și monumentul eroului cu picioarele acoperite de flori

 

  • și procesiunile de sfințire și zilele de sărbătoare de apoi
  • sărbătorile sfinților cei făcători de minuni cu oasele lor roase

de meseriile de intermediari între duh și prioritățile istoriei

– o împărtășanie la care au muncit generații și genealogii de țepuitori perfecționați în meseriile lor de familie,

ambalatori de vânt și „planuri ale Domnului cu omenirea”

purtători de insigne și schimbători de steaguri

despre care doamna din bucătărie află în fiecare apăsare de buton a telecomenzii

– aceleași guri mereu mai cărnoase umplând un ecran ce invadează din toate colțurile

– un ecran

pe care d-na din bucătărie este citită de miliarde de unde radioactive –

  • scheletul ei năpădit de minusculi diavoli roșii
  • umbrele mate și aura prinsă în pionezele discursurilor politice
  • spectrele emigranților bântuind visul sepia al „Europei Unite” puse sub o lentilă de microscop
  • vederea leucocitele de sucțiune care au umplut viscerele noilor miliardari din Est

: o lege inversă a vaselor comunicante

o lege apărată de altă lege care este apărată de altă lege și care este

apărată de altă lege

în logica faptului că cineva trebuie să câștige

– O lecție a istoriei

în logica faptului că cineva trebuie să-i dea de lucru doamnei din bucătărie

și cineva trebuie să câștige meciul purtând flamura doamnei din bucătărie – un fetiș al lungilor procesiuni care ating picioarele ei din care picură sânge

 

– o așchie prețioasă smulsă din viața ei din care picură sânge și cântecele monotone pline de venerație

și clipurile postate pe Facebook care descarcă oamenii zilei și edițiile de seară gratuite care năvălesc în somn

– o ultimă șansă de a înțelege și o unică șansă de a înțelege ideea

că noi suntem mai buni decât ceilalți

că iadul este un fel de ceilalți scăpați de sub control

– O proprietate ce încă nu a fost cumpărată și care nu înseamnă PROGRESUL

că  iadul este doar o incursiune cu raze infraroșii în percepția noastră despre

panorama contemporană

  • magaziile cu piese de recuzită

reflectoare ciobite

pălăria mișunând de iepuri albi ai Domnului Special

  • un spațiu infinit de oameni care dansează și cântă previziunea Placebo despre

Our Bitter End

ceea ce am știut în sinea noastră dintotdeauna

– O viziune realist-pesimistă despre care Senatul spune că îmbolnăvește momentul

și stinge soarele

despre care votul în parlament va fi mereu negativ

despre care președintele crede că e nevoie de un cosmic referendum,

despre care trupele de elită ale bisericii cred că este o blasfemie

despre care muncitorii de pe benzile de asamblare s-au și înțeles cu Dumnezeii lor

personali

despre care mercenarii eroi din Afganistan au vagi bănuieli:

 

o criză anunțată a fabricilor de armament

o criză de patriotism a muncitorilor credincioși eșuați în șomaj

o imensă sală de așteptare pentru familii ocrotitoare ale locului de muncă, amenințătoarea dispariție a unor coduri  ocupaționale

cu pensii speciale:

infiltrările uzurpatoare în ecosistem

sfârșitul tandru al discursurilor patriotice și al Ministerelor de Apărare,

anemia teroristă și dispariția conceptelor eroice,

dispariția ideii de Rău și a victimelor colaterale, dispariția paradelor cu generali de elită Salvatori

… și apariția plictisului și a blazării,

… monotoniile previzibile și sfârșitul gloriosului

Făcător de Istorie

 

Sfârșitul Amintirii

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply