De Constantin Lazar

Ca un om care-și iubește orașul natal, și Oradea este acel loc care cere să fie iubit fără limite, urmăresc postările de pe grupurile comunității din care nu mai fac parte, dar o simt atât de aproape.
Așa am ajuns să revăd într-una dintre fotografiile lui Constantin Lazar un colț de natură drag mie de mult prea mulți ani.
Dar, să vezi mare minune!
Acel colț din natură era mult schimbat, feeric acum, banal, atunci.
Este un dat de Sus să poți surprinde ceea ce alți oameni nu văd, nu înțeleg, pur și simplu trec mai departe fără a fi atinși de frumusețea Naturii, a ceea ce ne dă viață, la urma urmei.
L-am rugat pe Constantin Lazar să ne spună două-trei cuvinte despre arta lui.
Poate că n-a reușit în scris…
Dar fotografiile, ei, aici e altă magie…

Eugen Matzota

Să mă prezint, mai întâi: numele meu este Constantin Lazar și m-am născut într-un sătuc de munte din Maramureș.
La 21 de ani, m-am mutat in Oradea, orașul în care m-am încadrat perfect, ca și cum aici m-aș fi născut. Aici m-am și realizat, atât pe plan familial, cât și profesional.
De meserie, sunt constructor restaurator iar pasiunea pentru fotografie o am de când mă știu. În 2018, însă, am hotărât să merg mai departe în această lume miraculoasă a fotografiei, așa că am urmat un curs de specializare cu maestrul Ovi de Pop. Drept urmare, acum sunt fotograf creativ atestat și un membru creativ în VARADINUM FOTO CLUB – ORADEA.


Ca și tehnică, îmi aduc aminte și acum cu plăcere că primul meu aparat foto DSLR a fost un Canon 1300D. Am trecut, apoi, la Canon RP ”mirrorless full frame”.
Acum, fac orice stil de fotografie. Asta înseamnă că fotografiez ceea ce îmi place, fără a avea vreun stil anume, unul bine definit.
Totuși, dacă timpul ar fi de partea mea, aș merge oricând pe ”wildlife.” Acesta este stilul de fotografie care-mi place cel mai mult.
În momentul de față, folosesc pentru ”wildlife” un Sigma 150-500mm, pentru portret, merg pe un Canon 50 mm 1/8, macro Tamron 90mm. Mai este și un aparat bun la toate: Canon 24-105mm F4.


Toate aceste fotografii sunt făcute în Oradea și încearcă să redea felul în care văd acest oraș atât de drag mie.
Cum poate observa oricine, acestea sunt toate fotografii de răsărit sau apus și de noapte. De obicei, ies la fotografiat în aceste intervale de timp. Pentru că iubesc acest oraș, aș vrea să împărtășesc cu voi frumusețea acestui oraș cu oameni harnici si gospodari și cu o arhitectură nepământean de frumoasă.

Nu trăiesc din fotografie.
Trăiesc pentru fotografie.

Muncesc câte 10 -12 ore pe zi iar fotografie fac doar duminica sau de Sărbători, și asta poate și pentru că, pentru mine, fotografia este un fel de sărbătoare a inimii și sufletului.
Aș mai spune doar atât, să las fotografiile să vorbească, la urma urmei: tare mi-aș dori ca aceste imagini să vă încânte privirile și, în același timp, să vă bucure sufletele.

Aceasta este, poate, marea mea bucurie:
să vă fac lumea cu ceva mai bună.

3 thoughts on “ALTculture 12/2020 – Fotografia ca o sărbătoare a sufletului

Comments are closed.