de Eugen D. Popin

VENERAREA VICTIMEI *

expirat
eroul zace
veghează nevinovat eternitatea

în salonul baroc
zâmbete șarmante
exersează aria minciunii

vulpi și acvile
valsează têtê-à-têtê
în palatele Semiramidei

preaînțeleptul Karl jubilează
iarăși
”….totul se transformă…”

la porțile cetății
sihaștrii
perechi vegetale
prinți și cerșetoare

septembrie 1990

ANNO DOMINI – MCMXC

peste vise
neștiută
coboară uitarea

peste pământul reavăn

o Doamne
peste pământul reavăn
se lasă uitarea

cuvinte
se-nmormântează (iarăși)
în sângele nostru

în răni sângerând încă

o Doamne
în răni sângerânde
e pusă minciuna

la palat gărzile exersează salve
se-nvață iarăși tăcerea

vorbitul cu pumnul în gură

o Doamne
iartă rugăciunea (aceasta)
murmurată cu pumnul în gură

septembrie 1990

  • poeme din volumul Coiful de ceară, editura HESTIA, Timișoara, 1992

Leave a Reply