De Ion Bogdan Martin

 

COMEDIE ROMANTICĂ

Personajele:

  • CICI – iubita lui George, 35 de ani, frumoasă, jovială, fană a exerciţiilor fizice şi a dietelor de slăbire… dirigintă de oficiu poştal
  • GEORGE – 42 de ani, prezentabil, glumeţ, iubitor… agent imobiliar, „de altfel”
  • VECINA – 47  de ani, roşcată cochetă, simpatică, şugubeaţă… lt. colonel de justiţie, în rezervă
  • ADMINSTATORUL – 55 de ani…

Decor: sufragerie de bloc.

Scena 4

George, Vecina, Cici.

ALT.culture_12.2018 4-5

CICI: Ah, bună seara, Mia! Bună, iubitule!

VECINA: Vai, dragă, dar pe zi ce trece, slăbeşti tot mai tare. Într-o bună zi, ai să intri prin gaura cheii… de te opreşti taman cu capul în aragaz… drept în oala cu sarmale.

CICI (netulburată): Şi, ce mai este nou?

GEORGE: „Ţaca-paca la Apaca şi de trei lei… dragavei!”

VECINA: Ştevie!

CICI: !?

VECINA: Venisem să întreb dacă nu aveţi vreo sticlă de whisky prin casă, că trebuie să merg la un fost coleg de penitenciar, acu’ o oră am aflat, e ziua lui… şi e târziu să mă mai duc undeva…

CICI: Îmi pare rău, dar de când am început dietele, în această casă alcoolul este interzis cu desăvârşire…

VECINA (aparté): Sper că nu şi sexul!

CICI: Poftim?

VECINA: Plexul!… Spuneam că trebuie să-mi mişc plexul până la un mall, undeva…

CICI: Îmi pare rău, te-aş fi servit cu plăcere.

VECINA: Am schimbat câteva parole cu domnul George… Chiar se pricepe la imobiliare. (Ironică.) Profesionist… sardea! (George, în vădit dezacord.)

GEORGE: În sos tomat, eventual!

CICI: Fără glumă! E cel mai bun din branşă. Are un portofoliu stabil şi select de clienţi… Îl cunoaşte multă lume.

VECINA: Are trecere. Ştie multe, mai ales cum se fac calculele pentru stabilirea datelor pascale…

CICI: Ce-i aia?!

GEORGE: Doamna Mia glumeşte… E plină de spirit.

VECINA: Adevărul… că-s cam plinuţă. Poate mă iei, Cici, şi pe mine la sală…

CICI: Cu mare plăcere.

VECINA: N-aveţi whisky… Haideţi, v-am pupat! Noapte bună!

CICI: Te pup, pa-pa!

GEORGE: Distracţie plăcută! Şi… să aveţi grijă… cu ţintele…

VECINA: Mda… Bună seara! (Se răsuceşte, bate uşor din călcâie şi iese.)

 

ALT.culture_12.2018 6-7

  

Scena 5

George, Cici.

 

GEORGE: Cam ciudată vecina asta a ta! Şi părul… Brrr!… Zici că-i Roşia Montană… cu cianuri cu tot! Dac-o văd ăştia, de la Greenpeace, se leagă cu lanţuri şi sparg geamurile de la Muzeul Antipa.

CICI: De ce tocmai de la Muzeul Antipa?!

GEORGE: Ca să vadă şi dinozaurii cum arată miniştrii de vizavi!

CICI: Care mai de care… Să-i roadă invidia!

GEORGE: Nu este prima dată când dă buluc peste mine…

CICI: Femeie singură, ce vrei!? Ah, dar n-ai observat?!, în dreptul geamului ei – să te uiţi când intri în scară – are o oglindă mare retrovizoare… Stă în fotoliu şi vede cine intră şi cine iese din bloc…

GEORGE: Aşaaa…

CICI: Întocmeşte rapoarte şi fişe fiecărui locatar sau vizitator. Ştie tot ce mişcă…

GEORGE: Tot ce mişcă?! Mă rog… Cred că este un defect profesional sau… (gesticulează cu mâna la tâmplă) chiar mai rău.

CICI: Pe mine mă distrează… Să trecem la fapte! Ai gătit ceva?

GEORGE: Nu mă pricep să prepar stupizeniile alea vegane? Ce-am înnebunit?! Pe drum am luat două pizza vegetariene…

CICI: Doar ştii că nu mănânc aşa ceva?! O să-mi trec nişte brocolli prin apă la 90 de grade…

GEORGE (amuzat): Le mănânci la unghi drept (!)… (Aplecându-se.) Rişti să faci lombosciatică! O să ajungi numai piele şi os. Anorexică. Bărbaţii vor să aibă pe ce pune mâna. Plus că organismul are nevoie de proteine, de carbohidraţi, altfel vă debilizaţi, vă fo-fo-fosilizaţi…

 

Sună telefonul.

ALT.culture_12.2018 8-9

GEORGE: Da, vă rog! Bună ziua! Da, mai este de actualitate… Casa se află într-un cartier select… Cu un etaj şi mansardă. Da. Construcţia este relativ nouă… Nu, nu este cu Legea 112. Preţul?! Şi zona, doamnă… Totuşi, este cartier rezidenţial. (Cici iese.) Lume bună, parcul aproape… Amprenta de la sol? 90 de metri pătraţi. Şi curte de 250 metri… Tot pătraţi, da! Da, nu-i mare, dar vă intră maşina, iar în spate puteţi monta un grătar, instalaţi un gazebo… Ce-i aia?! Un fel de pavilion octogonal… Un foişor de vară, dacă vreţi dumneavoastră… Da! Preţul este specificat în anunţ, doamnă: 150.000 de euro. Discutabil, desigur! Pentru vineri? Staţi să notez, o clipă, vă rog! (Scoate tableta din geantă. Tastează.) Vă ascult! Orele 18:30… Am înţeles.

Eu mă numesc George Silvestru şi am plăcerea cu… Încântat, doamnă! Vă aştept în faţa Bisericii „Sfântul Dumitru”, e aproape… O ştiţi? Ah, acolo v-aţi rugat ca să luaţi BAC-ul, e bine atunci… Nu, nu l-aţi luat… Îmi pare nespus de rău. Aţi încercat şi la Sântul Anton? Aţi încercat… Se mai întâmplă, da. Eu… sunt la un metru 80, şaten, urât, bătrân şi sărac… Glumeam, da! Şi-o să am o geantă, tip borsetă, pe umăr. (Revine Cici îmbrăcată lejer, de interior.) Da, dar dumneavoastră… Într-un Mercedes alb cu număr de Bacău, cu două uşi, ultimul tip… am înţeles! Da, sigur că la ora aceea nu vor fi multe mercedesuri albe… şi cu număr de Bacău… Bine, doamnă! Domnişoară, am înţeles! Seară bună!

CICI: Nebunaticule! Merţan alb…

GEORGE: Ultimul tip şi fără Bacalaureat! Cică nu mai are lumea bani!

CICI: Din ce în ce mai puţini…

GEORGE: Iar ăia puţini… au din ce în ce mai mulţi.

CICI: Ştii ceva?

GEORGE: Dacă îmi spui?!

CICI (se întinde): Îmi este somnic…

GEORGE: Dar mai înainte… un masaj la pisic?!

CICI: Mmm… Ar merge ş-un pupic… (O sărută, ies.)

Leave a Reply