De Mădălin Matica

Sunt creștin-ortodox și sunt mândru de asta. În fapt, ar trebui să justificăm ortodoxia noastră (în fața noastră doar) pentru a putea justifica mândria intrinsecă. Mărturisind mândria și apartenența, putem explica credința și alegerea de a rămâne în ortodoxie.

Vezi că nu vezi.

Sunt momente, evenimente, lucrări artistice sau pur și simplu evenimente care mie îmi par majore și opiniei publice, minore. Chiar insignifiante. Si cum opinia publică ,manipulată sau nu de mass-media aservită (sau nu) intereselor politice, ideologice sau pur și simplu financiare nu mă interesează deloc, tind să îmi dau eu mie dreptate. Atestându-mi dreptatea, simt nevoia să explic.

Un moment pentru mine determinant a fost sinuciderea istoricului Dominique Venner despre care scriam cu ani în urmă :

“22 Mai 2013. Un intelectual de dreapta (istoric) se sinucide în fata catedralei Notre-Dame. Dominique Venner. Dorește să atragă atenția asupra pericolelor ce vin asupra Franței și Europei. Inclusiv pericolul imigrației populațiilor musulmane.

Societatea pare (pentru câteva secunde) șocată. Apoi trece peste și totul cade în uitare.

Semnale de alarmă au fost. Semnale evidente de criză sunt zilnic sub ochii noștri. De ce nu reușește Europa să reacționeze ?

Slăbiciunile care ne vor omora. Uităm repede. Când aflăm nu înțelegem. Apoi suntem mirați că nu am știut. Am știut, știm. Refuzăm să acționăm.

“New spectacular and symbolic actions are needed to wake up the sleepwalkers and shake the anaesthetised consciousness,”- Dominique Venner.

Franța ar putea să înceapă să îi onoreze memoria. A tras un semnal de alarmă. Neauzit. “

ALT.culture_10.2018 14-15

Timpul a trecut și liniștea s-a lăsat peste acest moment.

Un alt moment care a trecut într-o tăcere suspectă este instalația artistica “Sic transit gloria mundi” a regizorului olandez Dries Verhoven.

În cadrul festivalului Spring Festival Utrecht el realizează o “instalație artistică”, piesă de teatru mut, protest ignorat și șocant. Poate atât de agresiv încât a trecut în neînțelegere/ refuzul înțelegerii.

Monumentul (inexistent și care nici nu va exista) este denumit Sic Transit gloria Mundi, formulă consacrată în ritualul înscăunării noilor Papi. Poate însă traducerea este una dintre cheile înțelegerii acestui protest : Așa trece gloria lumii. Subtitlul (încercând să aibă o tentă de corectitudine politică – blestem al lumii moderne ) este “Monumentul prăbușirii hegemoniei Vestului”. Dar acest “vest” este Omul alb. Rasa albă – caucaziană . Monumentul a fost recunoscut ca imaginea Prăbușirii Rasei Albe. Iar prăbușirea rasei caucaziene este, fără dubiu, prăbușirea “gloriei lumii”.

Așa cum vedeți, monumentul înfățișează un alb, prăbușit de pe un piedestal masiv pe care este inscripționat textul latin. O privire, chiar și superficială, îl identifică rapid ca fiind acel creator- Homo Faber (mânecile ridicate ) modest (priviți hainele) specific rasei albe. Prăbușit de pe acest piedestal pe un caldarâm care i-a zdrobit ființa.

Deși imensa majoritate a ziarelor au comentat “statuia” țin să precizez faptul ca ea nu a existat niciodată. Ea este inexistentă, în construcție sau deconstrucție, instalația fiind însă cu atât mai puternică cu cât obiectul fizic ne-a fost refuzat.

Șantierul este în centrul orașului Utrecht, dar este despărțit de oraș, de lume, de civilizația europeană prin mari panouri de OSB (ieftină și umilitoare alegere), ținând departe de ochii privitorului prăbușirea noastră. Anunțurile postate pe aceste panouri promovează însă monumentul. Anunțurile  sunt scrise doar în arabă, chineză și rusă. Anunțul este promovarea călăului și nu a victimei care își ignoră moartea. Nimic nu anunță într-o limbă de circulație mondială masacrul. Este ascuns, moderat, tradus doar spre vizionarea și satisfacția călăilor.

Intrând însă în “șantier”, vizitatorul este întâmpinat de machete ale monumentului, de imagine/poze atârnate pe pereți (poze ușor de identificat ca aparținând momentelor trădării rasei albe de către înșiși conducătorii țărilor noastre ) și imagini 3D ale viitorului monument. Privind cu atenție imaginile 3D ne apar și mai multe ascunse explicații. Vizitatorii viitorului monument sunt indivizi aparținând câștigătorilor : femei musulmane îmbrăcate în burka, turiști chinezi , metiși. Nu vedem omul alb vizitându-și mormântul. El a dispărut rămânând loc de joacă al copiilor actualilor imigranți.

În aceeași sală de expoziție sunt geamurile prin care vizitatorii pot privi “șantierul” în care este construit și distrus monumentul care nu va exista niciodată. Fără să înțeleagă, privitorii văd oameni lucrând de zor (excavatoare, macarale cărând o mană, autocamioane descărcând nisip etc). Privind însă cu atenție remarcăm aceeași componentă etnică : cei mai harnici sunt muncitorii arabi, negri sub-saharieni, chinezi. Ei încarcă, descarcă, nivelează, lucrează frenetic.

Oglindă a realității.

ALT.culture_10.2018 16-17.png

Singuratic remarcăm un negru al Africii centrale stand singuratic, odihnindu-se pe un tub masiv de beton. El nu lucrează. El asistă aparent neputincios și cu siguranță dezinteresat. În fundal răsună trist un concert de pian. Sentimentul de înmormântare este ascuns de prostia privitorului, nu de toate semnele evidente altfel. Centru de prezentare ca un cavou ascuns în plină zi.

În afara “șantierului,” viața cetății continuă ignorând construcția.

Din sala de expoziție urci într-un magazin de suveniruri. Sărăcăcioasă încăpere plină ochi de machete din ipsos, așezate pe rafturile metalice utilizate de comerciantii chinezi în toate en-gross-urile lumii. Un tânăr chinez jucându-se pe telefon te întâmpină și îți împachetează într-o hârtie infectă macheta. Apoi ți-o înmânează în veșnica pungă de plastic. Undeva, cineva își câștigă existenta din moartea rasei caucaziene. O îngemănare în colaborare, semănând a conspirație rasială condusă de liderii lumii vestice însă, pare a domina “instalația”.

Protestul culturii europene este de o delicatețe aproape de nedescifrat. Murind în liniște, nu vom avea insolența de a striga. Vom muri în acordurile unui concert de pian. Afară, pe stradă răsună chemarea muezinului, flutură steaguri LGBT, sunt blocate străzile de protestele asistaților sociali. O învălmășeală de sunete, imagini și acolo, în spate, prăbușită de pe piedestalul celor peste 3000 de ani de civilizație si cultură, rasa albă dispare ca o ceată în arhivele istoriei.

Un eveniment artistic desfășurat în anul 2018. Trecut sub tăcere. Uitat înainte de a fi cunoscut.

 

Sic transit gloria mundi.

 

Resurse (unele obligatorii) mai jos :

Video

https://driesverhoeven.com/en/project/sic-transit-gloria-mundi/

https://www.independent.co.uk/news/world/europe/far-right-french-historian-78-year-old-dominique-venner-commits-suicide-in-notre-dame-in-protest-8625877.html

https://digresiuni.blogspot.com/2016/07/stiam-cu-totii.html

 

Leave a Reply