De Mădălin Matica

CAROL I

REGELE ROMÂNIEI

CUVINTE CĂTRE POPORUL SĂU

LA ÎMPLINIREA UNUI VEAC DE LA NAŞTERE

1839-1939

SUBT ÎNALTUL PATRONAJ AL
MAIESTĂŢII SALE REGELUI

CAROL II

S’A PUBLICAT CULEGEREA  DE FAŢĂ
DE CĂTRE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

PRIMAR GENERAL FIIND

GENERALUL VICTOR DOMBROWSKI

 

Am venit să creez un viitor…

 24 mai 1866

 

ALT.culture_01.2019 14-15

Ales de către națiune, cu spontaneitate, Domn al Românilor, mi-am părăsit, fără a sta la îndoială, și țară și familie, spre a răspunde la chemarea acestui popor, care mi-a încredințat destinele sale.

Punând piciorul pe acest pământ sacru am și devenit Român. Primirea plebiscitului îmi impune, o știu, mari datorii. Sper că-mi va fi dat a le îndeplini. Eu vă aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voință tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie și acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în respectul alor mei.

Cetățean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu d-voastră soarta cea bună ca și pe cea rea. Din acest moment, totul este comun între noi. Credeți în mine, precum cred eu în d-voastră.

10 mai 1866

 

În destinurile omenești nu este o datorie mai nobilă decât aceea de a fi chemat a menține drepturile unei națiuni și a consolida libertățile ei.

10  mai 1866

 

Români! Sunt al vostru din toată inima și din tot sufletul! Puteți să vă întemeiați pe mine, precum eu mă întemeiez pe voi!

11 mai 1866

 

Români! La chemarea voastră mi-am lăsat patria și familia, și am urmat astfel, căci cunosc istoria voastră, aspirațiunile voastre, suferințele voastre. Am venit, pentru că vocea unei națiuni îmi este sacră. Și când acea națiune are un trecut glorios, cum este al vostru, un trecut care i-a dat puterea a lupta, precum ați luptat voi, spre a vă face un viitor demn de dânsul, vocea acelei națiuni este pentru mine vocea lui Dumnezeu…

21 mai 1866

 

Jurământul obligă pe soldați la supunere absolută. Politica trebuie să rămâiîe departe de soldat; singura lui misiune este să-și apere, până la cea din urmă suflare, suveranul și patria în contra oricărui inamic.

24 mai 1866

ALT.culture_01.2019 16-17

Dacă națiunea română a putut trece peste atâtea secole de suferințe și încercări grele, fără a-și pierde existența ei, aceasta o datorește nu numai valorii brațului strămoșilor noștri, dar și înțelepciunii și răbdării, cari au caracterizat în toate timpurile acest popor.

30 iunie 1866

 

 

Ținta preocupațiunilor și a lucrărilor națiunii trebuie să fie dezvoltarea puterilor ei morale și materiale.

Poporul român trebuie să-și aducă totdeauna aminte că el este un popor liber șl că prin urmare el este răspunzător de actele șl destinele sale.

8 octombrie 1866

 

 

Îmi voi pune toate puterile, pentru a-mi împlini cu demnitate mi­siunea. Nimic nu mă va putea abate din această cale, și păstrez credința neclintită că Dumnezeu îmi va ajuta și va încorona cu succes silințele mele.

15 noiembrie 1866

 

 

La lucru, Români, la lucru, cu probitate și cu zeii uitați acele lupte și rivalități cari, pentru satisfacerea intereselor personale, pot com­promite securitatea țării întregii! Adunați-vă cu încredere în jurul meu și nu aveți altă cugetare decât aceea de a stârpi prejudiciile și relele obiceiuri! Veniți să punem în aplicare principiile salutare de probitate, de moralitate, de muncă și de economie, cari duc națiunile la civilizație, la bogăție și la tărie!

15 noiembrie 1866

 

Marea iubire cu care poporul, pe tot minutul și în tot locul, mîngîie și bucură inima mea, o știu, n’o datoresc faptelor ce n’am putut încă împlini: sunt iubit, căci iubesc!

10 mai 1867

 

Aduceți-vă aminte, totdeauna, că întîia datorie a soldatului este de a păstra ordinea și legalitatea, că disciplina este sufletul armatei și că, prin respectul reciproc între cetățean și soldat, acesta atrage asupră-i stima, iubirea și încrederea concetățenilor săi, șl cu acest chip asigură ordinea publică.

19 iunie 1867

 

Pentru întîia dată, poporul român se manifestă mie prin acela din Capitală, și negreșit că cele dinții impresiuni au hotărît despre destinele noastre. L-am simțit tînăr ca și mine, cu o speranță nemărginită în viitor ca și mine, cu credința în bine ca și mine. De atunci am străbătut toate unghiurile României și m’am convins că Bucureștii au fost credincioasa expresiune a națiunii. Acest contact necurmat cu națiunea m’a întărit în cele dinții impresiuni și m’am asigurat despre virtuțile poporului, la ale cărui destine providența m’a chemat să prezidez.

10 mai 1866

 

Istoria ne arată că, o națiune care ține la dezvoltarea artelor și a științelor, ajunge lesne acest fericit scop, care este mărirea, tăria și independența unui popor.

15 septembrie 1868

 

Puținul ce am putut face până acum pentru patria noastră nu este un sacrificiu, ci un capital depus, care va aduce, sper, cele mai impor­tante interese: prosperitatea și înflorirea țării și alipirea de persoana și dinastia mea.

1 decembrie 1868

 

Menținerea păcii, atât de trebuincioasă pentru prosperitatea patriei, este cea mai scumpă dorință a inimii mele. Vă amintesc, însă, că o armată bine formată, organizată, fidelă și disciplinată, este fala oricărei națiuni și garanția cea mai bună pentru realizarea acestei dorințe.

1 ianuarie 1869

 

Chemat prin sufragiul națiunii române a prezida la destinele ei îngrijirea de a lucra din toate forțele mele la dezvoltarea și fericirea noii mele patrii a devenit singurul și unicul scop al vieții mele.

5 octombrie 1869

ALT.culture_01.2019 18-19

Întâia mea datorie este de a mă adresa cu rugi către A-Tot-Pu-ternicul, pentru ca el să protejează și să binecuvânteze România în noua eră ce-o conduce înainte și să-mi dea Înțelepciunea și forțele necesare spre a face fericirea sa.

5 octombrie 1869

 

Prin știință și lumină putem, numai, întări prezentul și prepara bazele solide ale unui viitor prosper. Puterea unui stat modern se măsoară mai ales după gradul culturii sale intelectuale.

14 decembrie 1869

 

Tare prin voința națiunii, care a văzut în mine realizarea unui principiu, știu că puterea mea rezidă în lumină și, abstracțiune făcând de pasiunile lăturașe, în lumină numai o caut și de dânsa numai mă preocup.

14 decembrie 1869

 

O muncă conștiincioasă și cugetări serioase sunt singure în stare a unui stat putere și viață.

15 septembrie 1870

 

Acele popoare cari au uitat un minut pe Dumnezeu, au plătit amar secole întregi rătăcirea lor.

6 iunie 1871

 

Numai prin stabilitate se poate asigura o instrucțiune serioasă și solidă. Pentru mine, văd temelia învățăturii în școlile normale, prin cari se formează institutori pentru școlile rurale și primare; acolo, dar, este începutul instrucțiunii unui popor.

30 iunie 1871

 

Inima mea nu bate decât pentru fericirea României!

8 septembrie 1871

 

Ostași! Iubiți disciplina, faceți dintr-însa o religiune, îndepliniți cu sfințenie datoriile voastre, șl țara recunoscătoare vă va binecuvânta!

5 octombrie 1872

 

Ostași! Nu uitați niciodată că dezvoltarea și întărirea instituțiunii noastre militare este chiar consolidarea întregului viitor al patriei!

1 ianuarie 1873

 

Conservarea cu sfințenie a mânăstirilor și a bisericilor trebuie să fie cea mai scumpă datorie pentru fiecare din noi, căci ele nu numai că sunt sfintele noastre locașuri, ci și monumentele de căpetenie ale istoriei Strămoșești.

25 ianuarie 1873

 

Pe noi toți însă ne unește un monument, un semn, un simbol, Sfânta Cruce, care există dea pururea, care învinge toate popoarele, care îmbrățișează toate țările, Sfânta Cruce ce a apărat pe strămoșii noștri, ce i-a susținut în timpii de nevoie și de asuprire, emblema credinței.

29 ianuarie 1873

 

Ziua de 10 Mai, în care am Intrat în Capitala României, va rămâne totdeauna neștearsă în inima mea.

10 mai 1873

 

Sunt sigur că timpul de bărbăție n-a trecut și că, în momentul de pericol, România se va scula ca un singur om, spre a împlini ca în trecut datoria sa!

9 Novembre 1874

 

Este același onor a fi soldat sau general, fiindcă fiecare ostaș este apărătorul țării, gata a lupta și muri pentru patria sa. Prin urmare, trebuie să fie o mândrie pentru tot Românul de a face parte din armată.

15 aprilie 1875

 

Suntem un popor mic ca număr, ca întindere teritorială. Putem, însă, fi apreciați ca un popor mare, prin puterea dreptului nostru, prin respectul și încrederea ce vom ști a inspira. Să căutăm puterea noastră ir. dezvoltarea tuturor sorginților avuțiilor noastre, în organizarea noastră interioară, în adoptarea și aplicarea Îmbunătățirilor compatibile cu pozițiunea și interesele noastre, în practicarea, în fine, a principiilor de libertate si de ordine în același timp.

19 mai 1875

 

„Nimic fără Dumnezeu“ este deviza Casei mele! Pe dânsul dar, A-Tot-Puternic, îl rog pururea spre a face prosperă și fericită scumpa noastră Românie.

10 mai 1876

 

Din ziua în care România îmi încredință destinele sale, preocuparea mea cea mai vie a fost organizarea armatei, ale cărei tradițiuni formează una din marile glorii ale trecutului nostru.

Prin armată, România a putut străbate lungile perioade istorice în cari au dispărut națiuni altădată puternice.

10 mai 1876

 

Simpatiile ce toți Românii, fără deosebire de idei și de opiniuni, mi-au arătat în această zi, sunt dovada cea mai netăgăduită că țara, ca și mine, înțelege că Tronul, cu totul în afară de luptele și deosebirile partidelor, are misiunea de a se inspira pururea de voința națiunii și de a întruni împrejurul său pe toți Românii, pentru a lucra la consolidarea si la mărirea patriei.

10 mai 1876

ALT.culture_01.2019 20-21

Ostași! Disciplina voastră este cel mai bun garant că veți ști a fi totdeauna demni fii ai acelor eroi cărora le datorim o patriei

10 mai 1876

 

Voi fi totdeauna acolo unde interesul țării îmi va însemna locul!

10 mai 1876

 

Sanctuar al științei, al moralei și al patriotismului, școala este pentru fiecare tranziția din viața de familie în viața publică, în care are să intre într-o zi omul și unde el trebuie să se înarmeze cu învățătură, cu noțiunile dreptului și ale binelui, spre a susținea bărbătește anevoioasa luptă a vieții și a deveni un membru folositor al comunității. Dar dacă școala are de scop realizarea unei asemenea frumoase misiuni, nu este ea singură numai care o poate îndeplini în societățile omenești; împreună cu dânsa, înainte de dânsa chiar, este familia, este căminul părintesc, care trebuie să pună în acest tânăr și fraged odor, în inima copilului, germenele binecuvântat al respectului pentru tot ce este mare și sfânt.

29 iunie 1876

 

Precum, primăvara, muncitorul străbate mândru holdele sale și-i crește inima privind cum încolțește sămânța aruncată de dânsul pe brazdele mănoase, se ridică, înfrățește și devine curând spicul careți dă belșugul și veselia, astfel inima noastră crește și se înveselește, când privim la succesele tinerei generațiuni care este chemată a continua într-o zi opera consolidării și măririi naționale.

29 iunie 1876

 

Când un popor ajunge la convicțiunea la care a ajuns poporul român, că nu de la numărul și întinderea stăpânirii sale, numai, îi atârnă puterea, ci de la dezvoltarea cumpănită a muncii intelectuale, morale și materiale, delà răspândirea instrucțiunii delà treptele sociale cele mal înalte până la cele mai de jos, și peste aceste toate delà încordarea patriotismului său; atunci se poate zice că acest popor trăiește și că mulți ani încă va trăi.

29 iunie 1876

 

Cinstiți pe Dumnezeu, iubiți Patria, mai înainte de toate!

29 iunie 1876

 

În rezolvarea problemei atât de mari și dificile a instrucțiunii pu­blice într-un stat, educațiunea femeilor ocupă locul cel dintâi. Centru al familiei și al vieții casnice, motor al sentimentelor celor mai nobile și generoase, femeia într-adevăr a avut și va avea rolul cel mai înalt și mai frumos în societățile omenești și, ca fiică, soție, mumă, ea are o misiune de îndeplinit, pe care providența i-a indicat-o, dar pentru care o educațiune îngrijită și o instrucțiune solidă trebuie să o prepare.

30 iunie 1876

 

În ziua aceea voi fi pe deplin mulțumit, când fiecare Român va ști să scrie și să cetească: atunci traiul său moral și material va fi asigurat.

1 iulie 1876

 

În ora luptei, aveți înaintea voastră faptele bătrânilor oșteni români și aduceți-vă aminte că sunteți urmașii eroilor de la Rahova și de la Călugăreni ?

7 mai 1877

 

Drapelul subt care luptați este în mijlocul vostru însăși imaginea patriei. Urmați-1, dar, vitejește și când odată laurii păcii vor reînverzi pe munții și câmpurile României, patria, cu recunoștință, va înscrie numele bravilor ei apărători pe frontispiciul edificiului independenței române.

7 mai 1877

 

Tare și mândru prin încrederea națiunii, tare prin brațul fiilor ei, tare prin conștiința responsabilității pe care am primit-o deodată cu misiunea de a lucra la realizarea aspirațiunilor naționale, nu voi cruța nimic din ce ar putea să asigure triumful armatelor noastre și recunoașterea Ro­mâniei ca stat absolut independent.

10 mai 1877

 

Prin Războiul Independenței, România reintră în vechea sa independență, ca națiune liberă, ca stat de sine stătător, ca membru util, pacinic, civilizator, în marea familie a statelor europene.

10 mai 1877

 

Când parcurgem paginile istoriei noastre, noi vedem în mod constant că Românii datoresc conservarea lor mai ales unei virtuți caracteristice a lor, aceea de a nu avea decât un cuget, decât o inimă, decât o voință, când e vorba de binele comun, de interesele patriei.

10 mai 1877

 

Școala este templul principiilor; numai în viața practică intrați pe câmpul acțiunilor. Pentru a ieși triumfători, vi se cere o muncă continuă și neobosită, o fermă statornicie în voință, un ideal pe care trebuie să-l aveți pururea dinaintea voastră, pe care să nu-1 pierdeți nici un moment din cugetarea voastră: fericirea patriei, regenerarea și mărirea națiunii.

28 iunie 1877

 

Învățați a iubi și a urma exemplele frumoase ale marilor bărbați, pe cari istoria ni-i arată plini de virtuți și de glorie, și atunci, fiți siguri, România va trăi în voi și. voi veți avea o Românie mare, puternică și ferice!

29 iunie 1877

 

Pentru a ieși triumfători, se cere o muncă continuă și neobosită, o fermă statornicie în voință, un ideal pe care trebuie să-l aveți pururea înaintea voastră, pe care să nu-1 pierdeți nici un moment din cugetarea voastră: fericirea patriei, regenerarea și mărirea națiunii.

29 iunie 1877

 

Nu uitați niciodată că drapelul este simbolul patriei! Cea mai mare onoare pentru voi este de a vă da viața pentru a-1 apăra și a-l păstra în mâinile voastre, făcindu-1 pururea să fâlfâie peste toate obstacolele ce va învinge vitejia voastră.

17 iulie 1877

 

Punându-mă în fruntea apărătorilor drepturilor și independenței patriei, simt trebuință de a-mi împărtăși cugetările și speranțele cu națiunea care mi-a încredințat destinele sale.

27 august 1877

 

Și apoi, au noi Românii nu suntem Creștini, au interesele Orientului nu ne privesc și pe noi? Au în marea chestiune a emancipării Creștinilor Răsăriteni n-avem și noi dreptul și datoria de a zice un cuvânt, de a da un concurs, de a coopera la o mântuitoare soluțiune? Numai meschinul egoism, numai oarba pasivitate trebuie să fie politica națiunii noastre? Dar izolându-ne din marea luptă, dar nedând sprijin acelora ce se bat pentru o cauză de umanitate și de dreptate, oare România, prin însăși aceasta, în ora pericolului, nu se dezbracă de dreptul de a reclama concursul altora? Trebui-va ca pururea să ne rezemăm pe umerele altora și niciodată să nu contăm pe propriile noastre forțe, pe propria noastră vitalitate?

27 august 1877

 

Sângele vărsat nu va fi în zadar: dintr-însul vor rodi mărirea și independența patriei.

5 septembrie 1877

 

Sacrificiile multe, pe cari le cere războiul, vor trebui suportate, fiindcă România nu trebuie să-și cucerească independența decât numai cu sângele său; de aci înainte, însă, nimeni nu ni-o va mai putea disputa.

21 noiembrie 1877

 

Sunt fericit că putem da tinerimii, care este viitorul țării, o patrie independentă.

18 decembrie 1877

 

Să dovedim însăși istoriei că fiii României nu cunosc trude destul de mari, nu cruță sacrificii destul de dureroase, nu se opresc de a-și vărsa chiar sângele, atunci când e vorba de binele și independența mumei noastre comunei Patria!

18 decembrie 1877

 

Amintirea sacrificiilor ce armata și națiunea au făcut și fac în cursul acestui război, pentru a consolida vechea temelie a independenței scumpei noastre patrii, nu trebuie niciodată să piară din mintea și din inimile generațiunii noastre și a celor ce ne vor urma.

29 decembrie 1877

 

Independența ne-am câștigat-o cu sângele nostru, și deci ne-o datorim numai nouă.

9 februarie 1878

 

Astăzi întreaga armată a avut fericirea de a vărsa sângele său pentru independența scumpei noastre patrii; am înscris o pagină din cele mai frumoase în istoria noastră, care va rămânea neștearsă pentru generațiile viitoare.

29 aprilie 1878

 

Numele de Plevna, Grivița, Rahova și Smârdan vor rămânea neșterse în istoria țării!

12 mai 1878

 

Pentru un Domn, ca și pentru un părinte, este o mare mângâiere; întărire sufletească a vedea la zile mari și memorabile poporul întreg, ca o singură familie, strângându-se cu inima împrejurul său și înconjurându-1 cu dragostea lui.

17 mai 1878

 

Binele și răul ce ating această țară, care este a mea, mă ating și pe mine! Bucuria el este bucuria mea? Durerile ei sunt durerile mele?

15 septembrie 1878

ALT.culture_01.2019 22-23

Ziua de 10 mai este îndoit scumpă inimii mele: în această zi am intrat ca Domn în Capitala României, și tot la 10 mai țara a devenit independentă.

10 mai 1880

 

La 10 mai 1877, un puternic și bărbătesc freamăt făcu sa tresară pe toți Românii de la o margine la alta; ei se grupară împrejurul meu, strigându-mi: „Trage strămoșeasca spadă și reînvie zilele de glorie și de fericire ale Românilor? Fă țară Independentă?“

10 mai 1880

 

Tara aceasta, tot atât de virilă și de perseverentă în pace ca și în război, este un element de ordine și de progres la locul ce providența i-a însemnat.

10 mai 1880

 

Expozițiunile au dat în toate țările îndemnul cel mai puternic artelor, industriei și meseriilor, stabilind concurența, răsplătind silința. Sper că tot așa va fi și la noi.

1 noiembrie 1880

 

Voința națiunii a fost pururea călăuza domniei mele.

14 martie 1881

 

Pentru mine, dragostea acestui nobil și viteaz popor român, căruia i-am dat inima și sufletul meu, este mai scumpă și mai prețioasă decât toate măririle cari înconjură Coroana.

14 martie 1881

 

Istoria țării cu litere de aur va fi scris într-însa că visul de aur al României s-a împlinit, că România s-a ridicat prin forțele sale proprii, prin virtuțile sale politice și militare, prin încrederea In sine, pe înalta treaptă pe care avea dreptul a se așeza.

21 martie 1881

 

Inima acestui oraș, care este și inima țării (Bucureștii), tresaltă ea mai întâi la toate faptele mărețe, comunicând puternica sa vibrațiune întregii Românii.

22 martie 1881

 

Urăm acestui iubit oraș, în care se concentrează tot ce sufletul nostru a simțit pe pământul românesc, ca el să înainteze necurmat pe calea stăruitoare a dezvoltării și a progresului, să devie din ce în ce mai mult demn de rangul său, de capitala unui stat care și-a luat locul ce i se cuvenea, și ca Bucureștii să fie cea mai prețioasă podoabă a Regatului României.

22 martie 1881

 

Coroana cea mai frumoasă este și rămâne dragostea și încrederea poporului.

10 mai 1881

 

Inteligenta noastră națiune posedă într-însa toate aptitudinile spre a păși cu vigoare pe calea muncii și a producțiunii.

15 mai 1881

 

Precum razele încălzitoare ale soarelui lucesc pe România mai înainte decât pe multe alte țări, asemenea cultura noastră — soare intelectual — să proiecteze mai imediat asupra popoarelor răsăritene razele sale binefăcătoare.

1 iulie 1881

 

Dacă România a putut să pășească într-un timp relativ așa de repede pe calea propășirii și a consolidării naționale, dacă ziua de 10 mai a putut înregistra rezultate atât de roditoare, aceasta se datorește mai înainte de toate înțelepciunii, concordiei, muncii patriotice și neobosite a tuturor Românilor.

10 mai 1882

 

Națiunile cari nu lasă să piară cultul măririi lor trecute dovedesc că sunt demne de respect, capabile de a învinge greutăți viitoare. Onorând bărbații lor cei mari, ele își pregătesc noi servitori devotați și, prin măr­turisirea recunoștinței publice, pun temelie la de iznoavă sacrificii, la reînnoite fapte de credință și iubire către patrie.

8 octombrie 1882

 

Nu poate fi o fericire mai mare pentru un rege decât a serba datele însemnate ale țării împreună cu scumpul său popor și a fi înconjurat de dragostea sa.

10 mai 1883

 

Armata, care a luat un avânt atât de puternic și a devenit astăzi instituțiunea cea mai națională și cea mai iubită, face în fiecare an progrese simțitoare și vă pot asigura că ea va fi pururea mândria țării și scutul tăriei și independenței scumpei noastre patrii.

15 noiembrie 1884

 

Pătruns de înalta misiune ce-mi este încredințată, nu voi cruța nici o osteneală pentru a face ca iubita noastră patrie să fie înainte- mergătoarea civilizațiunii în Orientul Europei.

9 decembrie 1884

 

Națiunea are o adâncă încredere în biserica sa, care izvorăște din conștiința ce are că, în momente de grele încercări, va găsi numai într-însa un reazem puternic.

14 decembrie 1886

 

Unirea și tăria, neatârnarea și Regatul României: ca pe o comoară nepieritoare trebuie să păstrăm aceste mari izbânzi, dobândite prin prudență și jertfe, prin vitejia armatei, fiindcă ele sunt reazemul nostru cel mai puternic în împrejurări grele, moștenirea cea mai prețioasă pentru generațiunile viitoare.

21 aprilie 1887

 

Faptele bune sunt totdeauna răsplătite, și poporul român nu uită pe acei cari au lucrat și luptat pentru biserică și patrie.

22 aprilie 1857

 

Mîndru poate fi un popor, o armată, cari au împodobit istoria lor prin fapte războinice; ele sunt o dovadă de o tărie, care impune un îndemn puternic de a păzi ce a fost câștigat prin jertfe.

30 august 1887

 

Românul are inimă caldă, un sentiment pe care îl împărtășesc deplin cu dânsul.

10 mai 1888

ALT.culture_01.2019 24-25

O țară în care toți fiii săi sunt uniți, nu piere; nu poate fi, dar, vrăjmășie, un cuvânt care nu trebuie să găsească loc în istoria noastră.

Unirea este tăria! Cu această frumoasă deviză, vom învinge toate greutățile, ne vom asigura un viitor liniștit și fericit!

10 mai 1888

 

Marea moșie strămoșească, păstrată cu atâta trudă în mijlocul furtunilor vremurilor cele mai grele, astăzi este limanul în care orice Român află drepturi cari să-l ocrotească și pământ care să-i dea hrană.

Acest pământ, dobândit de sătean prin hărnicie și economie, va fi cel mai statornic sprijin al său, pentru că, acela stăpânește cu trăinicie, care datorează proprietatea sa muncii și o întemeiază pe respectul legilor.

15 aprilie 1889

 

Credința și instrucțiunea fiind temeinicii sprijinitori cei mai statornici ai societății, Statul are datoria de a se îngriji neîncetat de dânsele; fără religiune nu pot fi simțăminte înalte, fără instrucțiune nu se pot înțelege aspirațiuni naționale.

21 mai 1889

 

Ținta creșterii tinerelor generațiuni este să se ridice în respectul legilor și instituțiunilor ce țara, în deplina sa libertate, și le-a dat.

22 octombrie 1889

 

Religiunea este paza cea mai puternică a unui popor, mângâierea cea mai dulce în împrejurările grele și dureroase ale vieții.

20 noiembrie 1889

 

Când m-am suit pe tron, viața mea am închinat-o intereselor patriei.

15 decembrie 1889

 

Nevoile materiale, cari ne ocupă cu -drept cuvânt-, nu trebuie să ne împingă să părăsim în al doilea plan propășirea morală și intelectuală a poporului nostru.

15 noiembrie 1890

 

Pentru mine, darul cel mai prețios este iubirea poporului, iar răs­plata mea cea mai frumoasă va fi ca toți să fie convinși că am făcut și voi face, pentru întărirea și fericirea României, tot ce este în puterea mea.

1 ianuarie 1891

 

Providența a voit aceasta: din ziua când am îndreptat primii noștri pași în această frumoasă țară, ea a revărsat cu îmbelșugare binecuvântările sale asupra faptelor noastre, cu ajutorul ei am putut străbate această lungă trecere de vreme înconjurat fiind, din partea scumpului nostru popor, cu o încredere și o Iubire cari au fost răsplata cea mai dulce a silințelor noastre spre propășirea și fericirea lui.

Am făcut din aspirațiunile țării propriile noastre aspirațiuni.

10 mai 1891

 

Am adus o inimă caldă și voința hotărâtă de a-mi închina toate puterile fericirii României, având o singură ambițiune, aceea ca numele meu să fie înscris alăturea cu acelea ale fiilor prea iubiți ai patriei.

10 mai 1891

 

România modernă este făcută de Români.

10 mai 1891

 

Școala trebuie să fie temelia statului.

10 mai 1891

 

Cartea e dragă Românului și minunată e deșteptăciunea sa.

10 mai 1891

 

Știința teoretică singură nu este reazăm îndestulător. Trebuie să îndreptăm generațiunile viitoare și pe o cale practică, mai ales în urma dezvoltării luate de activitatea noastră națională în toate direcțiunile.

10 mai 1891

 

Muncitori harnici, în timp de pace cu plugul vostru îmbogățiți țara; în vremuri de primejdie, când am pus spada în mâinile voastre, ele n-au tremurat.  Nu voi uita niciodată că voi, cei de la sate, stropiți țarinile cu o spornică sudoare și că din piepturile noastre am făcut scutul puternic al mântuirii și al neatârnării noastre. Aduceți-vă aminte că pe plug și paloș se reazemă o mare parte a vieții noastre naționale.

24 mai 1891

 

Ceea ce se zidește cu înțelepciune și cu dor de țară, trainic rămâne.

24 mai 1891

 

În viața unei țări care merge înainte, opera de reforme nu es niciodată isprăvită.

Fericirea României este nedespărțită de fericirea mea.

1 ianuarie 1894

 

Iubirea poporului este cea mai frumoasă podoabă și cea mai statornică temelie a Tronului.

18 decembrie 1894

 

Gândurile mele și munca mea dea pururea sunt închinate scumpi noastre Românii, și neîncetat rog pe Dumnezeu să o ocrotească și răspândească asupra el fericirea și prosperitatea.

1 ianuarie 1895

 

Numai prin muncă stăruitoare și știință se pot pregăti popoarele de luptele ce le așteaptă pe tărâmul economic și social. Toate generațiunile cari au săvârșit fapte mari și folositoare țărilor lor, au fost crescute în această școală serioasă și s-au oțelit la flacăra iubirii de știință și de patrie.

14 martie 1895

 

După cum va fi tinerimea noastră de astăzi, așa va fi și Român de mâine. Greu, dar, cumpănește în grijile noastre îndrumarea tinerimii pe calea muncii conștiincioase, a iubirii de adevăr și de țară.

14 martie 1895

 

Mersul înainte al națiunilor nu are margine, harnici nu vine niciodată ceasul de odihnă.

29 aprilie 1895

 

Numai prin jertfe, lupte și o muncă statornică, Statul Român a putut fi întemeiat.

14 septembrie 1895

 

Monumentele sunt istoria vie a popoarelor.

14 septembrie 1895

 

Libertatea nu are ființă decât prin legi, și legea rămâne cuvânt fără temei, dacă Justiția, totdeauna nepărtinitoare, nu impune tuturor același respect, același sentiment de răspundere.

15 octombrie 1895

 

Însemnate sunt jertfele ce țara și-a impus spre a dobândi un loc vrednic în lume. Ele sunt, însă, pe deplin răsplătite prin avântul uriaș pe care România l-a luat într-un sfert de veac, și care trebuie să fie menținut cu orice preț.

16 octombrie 1896

 

Statornicia în principiile și tradițiunile ce au întemeiat regatul nostru este într-adevăr călăuza cea mai sigură pentru a păși fără șovăire pe calea adevăratului progres. Cel mai însemnat factor al acestei propășiri este ridicarea morală și materială a săteanului și, cu drept cuvânt, măsurile menite a atinge acest țel dorit de toți ocupă întâiul loc în inima mea.

16 decembrie 1896

 

Nu numai cu numărul soldaților și cu dezvoltarea vieții economice se măsoară astăzi puterea statelor. Un factor de căpetenie, poate cel mai însemnat, este gradul, de cultură.

21 octombrie 1897

 

Ieri datoria către țară era deslușită: recâștigarea independenței. Astăzi, condițiunile vieții noastre sociale sau lărgit și înmulțit și țara are trebuință de puteri nouă, spre a asigura mersul neîntrerupt al dezvoltării noastre naționale.

21 octombrie 1897

 

Numai acei cari au muncit și s-au jertfit pentru patrie, sunt vrednici de veșnica pomenire.

20 martie 1898

 

România, după ce a învins multe greutăți, a izbutit să ocupe o pozițiune însemnată între statele europene și a știut să-și atragă, prin o politică înțeleaptă șl circumspectă, stima generală. Succesul dobândit ne impune datoria de a munci necurmat spre a rămânea la înălțimea unde am ajuns.

7 decembrie 1899

 

Pe drapelele voastre stă scris: Onoare și Patriei Nimic să nu dezmintă această mândră deviză! Rămânând dea pururea vrednici de dânsa, veți fi îndeplinit o sfântă datorie către țară, care, ca și mine, în voi numai și în Dumnezeu și-a pus toată credința.

1 ianuarie 1899

ALT.culture_01.2019 18-19

Zi și noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziție vrednică între statele europene, m-am silit ca simțământul religios să fie ridicat și dezvoltat în toate straturile societății și ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca țintă numai interesele statului.

14 februarie 1899

 

Am reușit să ridic, la gurile Dunării și pe Marea Neagră, un stat înzestrat cu o bună armată și cu toate mijloacele spre a putea menține frumoasa sa poziție și realiza odată înaltele sale aspirațiuni.

14 februarie 1899

 

Gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat și care a avut deplină încredere în mine.

14 februarie 1899

 

Mâhnirea generală în fața bolii Principelui Carol, primul principe din Casa Mea, născut și crescut pe pământul României; fericirea tuturor la vestea însănătoșirii lui, mi-au umplut inima de bucurie. M-am pătruns astfel încă odată că, munca mea de treizeci și trei de ani, pronia cerească a încununat-o cu succes și că, pe temelii nepieritoare fiindcă sunt așezate în mințile și în inimile supușilor mei, stau instituțiunile pe cari și le-a dat scumpa noastră Românie la 1866, atunci când, plin de încredere și cu inima caldă, am răspuns la chemarea ei.

15 noiembrie 1899

 

Veacul ce s-a închis este epoca cea mai strălucită a istoriei noastre; pe frunze, pe cari nici vremurile nici vijeliile nu le pot veșteji, cu litere de aur se va înscrie- „Renașterea și neatârnarea României încu­nunată cu lauri și stropită prin sângele fiilor săi cei mai viteji“.

1 ianuarie 1900

 

O judecată sigură, asupra condițiunilor de trai și de dezvoltare ale unui popor, neputându-se dobândi fără o adâncită cunoștință a întregii sale istorii, privesc ca o datorie de a studia cu de-amănuntul și trecutul neamului românesc — care se coboară din o așa mândră obârșie —spre a putea înțelege mai bine firea lui și însușirile proprii cari l-au îmboldit pas cu pas, prin greutăți și lupte seculare, spre a-1 aduce acolo unde se află astăzi.

13 martie 1900

 

Fiecare, mic și mare, trebuie să aducă prinosul lui de jertfe. Eu sunt sigur că acestea vor izvorî din același simț al datoriilor către patrie cari au însuflețit poporul român în toate împrejurările însemnate ale vieții sale politice.

24 martie 1901

 

Organizarea unui stat numai atunci poate fi trainică și sănătoasă, când se reazemă pe o bună gospodărie financiară. Atunci adevărata întărire și propășire este asigurată într-un mod statornic.

28 martie 1901

 

În fiecare ceas armata trebuie să fie gata să împlinească falnica sa misiune, să fie scutul de oțel al patriei.

29 septembrie 1901

 

Sfâșiate de gloanțe, ploi, furtuni, și stropite cu sângele eroilor noștri, vechile steaguri și-au împlinit datoria lor; ele vor fi depuse în Sala Tronului alăturea cu Coroana de Oțel, spre a le păstra generațiunilor viitoare, ca semne vădite ale faptelor războinice, cari au întemeiat Statul Român.

10 mai 1902

 

Steagul este pentru ostaș cel mai sunt odor, dinaintea căruia trebuie să ne închinăm cu dragoste și venerație, cea mai înaltă expresiune a cinstei și a renumelui; în ceasurile de primejdie însă, el va fi călăuzul nostru, conducându-ne de la luptă la izbândă.

10 mai 1902

 

Faptele războinice din trecut vor fi dea pururea un puternic îndemn pentru viitor.

26 noiembrie 1902

 

Bisericile și mânăstirile sunt aproape singurele monumente ce ne-au rămas din trecut; ele au astfel o însemnătate deosebită pentru istoria patriei.

26 mai 1903

 

Darul cel mai scump pentru mine este credința armatei, pe care mă pot rezema ca pe o stâncă de granit.

28 noiembrie 1903

 

România! Doresc ca acest nume, așa de drag inimilor noastre, să răsune necontenit în tot Răsăritul, și ca el să amintească că Regatul este astăzi o putere care nu mai poate fi tăgăduită.

15 mai 1905

 

Privind drumul străbătut, încă odată țin să constat că la munca pe care i-am închinat-o, poporul român, și în vremurile cele grele ca și în cele de fericire, mi-a răspuns cu o credință și o iubire neclintită.

15 noiembrie 1905

 

In veacurile trecute, Biserica și-a câștigat titluri nepieritoare la recunoștința țării prin păstrarea neștirbită a naționalității și a graiului strămoșesc, pregătind astfel calea la neatârnarea politică și bisericească.

11 mai 1906

 

Nu ne putem opri de a privi viitorul țării cu încredere, căci acest viitor se întemeiază pe virtutea acestui neam românesc, care a înfruntat neștirbit restriștile a 18 veacuri, pe o țărănime vânjoasă în război și muncitoare în timp de pace, și se reazemă pe reciproca și neclintita credință între națiune și dinastie, ale cărei tinere vlăstare, născute pe pământul românesc și crescute în legea strămoșească, vor ști, cu ajutorul lui Dumnezeu, să strângă tot mai mult aceste legături sufletești.

11 mai 1906

 

Caracterele, mai mult decât talentele, hotărăsc soarta popoarelor și forța morală, numai, le poate apăra de învingere și nimicire.

15 mai 1906

 

Bunul cel mai prețios pentru un stat este încrederea și înțelegerea între toate clasele; el nu poate izvorî decât din o dreptate nepărtinitoare pentru toți și din o deopotrivă ocrotire a tuturor intereselor.

13 ianuarie 1906

 

Unirea a fost pregătită, încetul cu încetul, de acei factori cari vor fi totdeauna stâlpii neclintiți ai ființei noastre naționale: — vorbirea aceleiași limbi și păstrarea acelorași datini moștenite din tată în fiu — închinarea în aceeași credință subt aripile ocrotitoare ale sfintei biserici strămoșești, — aceeași obârșie romană dată la iveală din ce în ce mai deslușit de către cărturarii neamului.

24 ianuarie 1909

 

Nimic nu e mai primejdios pe câmpul de luptă decât lipsa de voință în izbândă și teama de răspundere.

7 aprilie 1910

ALT.culture_01.2019 26-27

Privesc ca o sfântă datorie de a închina puținii ani, pe care Dumnezeu va binevoi să mi-i dăruiască încă, la propășirea și mărirea scumpei noastre Românii.

3 aprilie 1911

 

Am deplina încredințare că, tot ce vom face întru buna îndrumare și ridicare a țăranului, va lărgi și consolida temeliile statului, mărind în același timp si bogăția publică.

3 aprilie 1911

 

Mulțumim din fundul inimii pentru dragostea ce Ieșenii ne arată în toate împrejurările. Doresc ca Iașii să fie nu numai un focar al științei, dar să se poată folosi și de avântul neașteptat pe care țara l-a luat în cursul unei jumătăți de veac.

25 septembrie 1911

 

Luând contact cu știința și civilizația, am putut să ne asimilăm, pe încetul, progresele dobândite de celelalte popoare, să ne apropiem de ele și să ieșim din izolarea și întunecimea în care trăisem. Acesta este nemăsuratul folos ce l-am căpătat prin întemeierea ambelor noastre universități: ele ne-au învățat a cunoaște condițiile neapărate ale adevăratei culturi și ale adevăratei măriri a unei țări, adică munca stăruitoare care îmbogățește instrucțiunea sănătoasă, care lărgește judecata și educațiunea morală, care alcătuiește caractere tari și asigură buna ordine socială.

Universitatea este, dar, cheia de boltă a clădirii statului.

27 septembrie 1911

 

Întotdeauna am privit dezvoltarea culturii ca o necesitate socială de o însemnătate covârșitoare, iar așezămintele menite a o răspândi, ca mijloacele cele mai sigure de a înmulți numărul bunilor cetățeni, însuflețiți de un patriotism cald și conștienți de datoriile lor.

30 decembrie 1911

 

Politica României, urmată cu o statornicie tradițională, politică de cumpănire și de pace în limitele compatibile cu interesele superioare ale țării, ne-a pus în stare să fim în relații amicale cu toate statele și să ne bucurăm mai ales de încrederea deosebită ce ne-o arată marile puteri ale Europei.

26  noiembrie 1912

 

Dorința mea cea mai scumpă este de a vedea stabilindu-se și menținându-se, între România și regatele Peninsulei Balcanice, relațiile cele mai prietenești, în interesul nostru al tuturor.

28 iulie 1913

 

Cu drept cuvânt putem fi mândri de pacea încheiată la București care va rămâne una din cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre, naționale, și nu mă îndoiesc că fericitele ei urmări, cu timpul, vor fi privite de toate popoarele care au semnat-o ca adevăratul început al unei ere de propășire pașnică și mănoasă.

8 decembrie 1913

 

Învățământul moral, a cărui înrâurire este așa de hotărâtoare pentru pregătirea viitorului, trebuie să căutăm a-1 îndruma pe o cale largă și practică, spre a fi de un folos adevărat plugarilor noștri, atât din punct de vedere al bunei stări materiale, cât și al igienei.

8 decembrie 1913

 

Numai prin închinarea tuturor înaintea interesului obștesc se pot întemeia statele puternice și societăți sănătoase.

21 februarie 1914

 

Nu uitați, însă, niciodată că știința trebuie însoțită cu cultura inimii, cu iubirea de țară și cu demnitatea vieții, pentru ca roadele ei să fie binecuvântate și cu adevărat folositoare binelui obștesc și patriei.

9 mai 1914

 

Tara așteaptă într-adevăr delà toți fiii săi, cu hotărâre și bună chibzuință, să se satisfacă toate nevoile și interesele legitime, prin armonizarea lor, spre un mai mare avânt al dezvoltării sale și o mai strânsă legătură a tuturor păturilor sociale.

20 iunie 1914

ALT.culture_01.2019 28-29

Toate steagurile care au fâlfâit pe câmpurile de bătaie vor fi purtate înaintea și în urma sicriului meu, ca semn că scumpa mea armată a jurat credință steagului său și șefului său suprem, care prin voința lui Dumnezeu nu mai este în mijlocul credincioșilor săi ostași.

Testamentul publicat în septembrie 1914

 

Leave a Reply