De Adrian Grauenfels

Muntele Sinai

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observație: Marile revelații ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălțime.
Dacă zeii locuiau în Olimp, profeții care au urmat, vor urca în mod voit munții pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuții cu Creatorul, pentru meditație și inspirație.
Toate relevațiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezență, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă.
Toate revelațiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparține. În Budism, muntele Meru este axa lumii, în Iudaism, avem muntele Sinai, în Japonia, muntele Fuji are proprietăți divine. Foarte des, muntele oferă un loc de meditație și revelație. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste, Moshe, Isus și Mohamed, își datorează iluminarea spirituală unor relevații care se petrec pe munți. Pe muntele Sinai, Moshe are revelația întâlniri cu Dumnezeu de trei ori (Exodus 24:10), Isus este transfigurat pe muntele Tabor (sau Hermon), iar Mohamed capătă Coranul pe muntele Hira, direct din mâinile îngerului Gabriel.


Studii moderne demonstrează că revelația se petrece la înălțime datorită schimbărilor fiziologice. Isihasmul de pildă, este o tehnică monastică practicată în secolele V-XV EN. Tehnica implică o disciplină a respirației, a mișcării capului și rugăciuni repetate, toate având ca scop prepararea subiectului pentru revelația mistică. Ba mai mult, centrele care practicau Isihasmul se aflau la înălțime, primele pe muntele Sinai, apoi pe muntele Athos. Aerul rarefiat al înălțimii accelera experiența revelației.
Dar și mulți alpiniști, neantrenați în context religios, descriu revelații la mare înălțime întărind legătura dintre munte și revelație. Cei mai mulți pomenesc voci, prezența cuiva, emoție, pierderea echilibrului, halucinații, sentimentul de frică. În plus, aceste senzații apar în singurătatea alpinistului.
Evreul Moshe are o halucinație vizuală când vede un înger într-o tufă care arde. Apostolii Petru, Iacob și Ioan văd transfigurarea lui Isus și imaginile lui Elias și Moshe. Mohamed îl întâlnește pe îngerul Gabriel pe când urca pe muntele Hira. Cele trei experiențe sunt însoțite de viziuni: foc și lumină difuză sau strălucitoare (Moshe). La Isus transfigurarea îi face fața “strălucitoare ca un soare”, hainele sale albe ca lumina. Lumina, la revelația lui Mohamed, conferă numele muntelui Hira: Jabal an-Nur, adică muntele de lumină.
Moshe aude o voce care îi vorbește din tufa care arde. Discipolii lui Isus aud voci venind dintr-un nor care se adresează lui Moses și lui Elias. Mohamed aude porunca îngerului: Citește! Frica însoțește toate cele trei experiențe, care, în cazul lui Moshe și al lui Mohamed, se petrec după o lungă perioadă de solitudine pe muntele înalt.


Athos


Asemănările dintre aceste celebre revelații cât și simptomele înălțimii raportate de alpiniști contemporani au condus la cercetări științifice care arată efectele înălțimii asupra creierului uman. O primă sarcină a fost măsurarea înălțimii munților: Athos, Grecia – 2061 m, Hermon, 2841, Jabal An-Nur, Saudia, 2000, Sinai 2600, Tabor, Israel, 588.
Se știe că situația de stres fizic și psihic (cum se întâmplă când urcăm muntele), duce la secreția endorfinei care poate facilita auzul vocilor sau sunete, blițuri de memorie, senzația de déjà vu, percepția unei prezențe, stare de emoție, frică. Un cercetător în domeniu (Brugger) a sugerat că șederea prelungită la mare înălțime, în singurătate, produce în creier daune lobului prefrontal, care la rândul lor induc lipsa de rezistență la stres cât și pierderea inhibiției.
Continuând, șederea la mare înălțime afectează și alte regiuni ale creierului, cortexul mai ales, ceea ce duce la deformarea percepției de sine, cât și la senzații mistice.

Tabor

Stări de boala înălțimilor (hipobarism) a fost relatată și de alpiniști care nu s-au aventurat la înălțimi exagerate. Și ei au avut revelații mistice așa cum au piloții de avioane care zboară singuri la mare altitudine sau piloții de elicopter care zboară la 2000-3000 m. Izolarea la mare înălțime pare a fi echivalentă cu izolarea într-un ținut pustiu, deșertic, care prin tradiție și de generații, produce fenomene mistice.
În epoca modernă, călătoria spațială sau șederea îndelungată în spațiu rămân chestiuni de elucidat, fiziologia este de o importanță crucială în reușita unei misiuni de lungă durată.
Cercetările și instrumentele oferite de știința neurocognitivă pot explica fenomenele mistice descrise de religiile pomenite. Un vast articol despre zborul spre Marte tratează problemele psihologice și fiziologice ca fiind mai grele decât cele tehnice întâlnite în misiune. NASA face de mulți ani experiențe pe voluntari care se izolează claustrofobic pe perioade îndelungate. Studiul și analiza semantică a textelor religioase ale revelațiilor, combinate cu monitorizarea unor persoane expuse la situații similare, aruncă lumină în mecanismele neurologice care explică revelația mistică.
Este evidentă azi legătura dintre altitudine și experiențele mistice relatate în decursul istoriei. Mecanismele neurale susținute de ramuri ca neuroimaging și tomografia computerizată descifrează secretul legendelor din care civilizația noastră își trage seva și credința.
Din cele trei revelații pomenite, mai puțin cunoscută nouă este Inspirația Divină, transmisă de Allah apostolului său Nabi Mohamed, așa cum e povestită de Islam, în cartea Revelației (Al-Bukhari,3: “Aisha’’), fragment pe care îl traducem aici:
Nabi obișnuia să se izoleze în grotele din Hira, unde se ruga timp de multe zile… Deodată, adevărul poposi în grota în care se afla. Îngerul veni la el și îi ceru să citească. Profetul i-a răspuns: “Eu nu știu cum să citesc” și a continuat: îngerul m-a prins și strâns neîndurător, insuportabil. Mi-a dat apoi drumul, cerându-mi iar să citesc și eu am zis: “Nu știu cum se citește”. Din nou m-a prins și strâns, Citește! dar eu nu știam să citesc. A treia oară m-a eliberat din strânsoare și mi-a zis: “Citește în numele Lui care a creat tot ce există, și pe bărbat din noroi. Citește! Domnul este generos”. Apoi Profetul s-a întors din munte plin de inspirație cu inima bătând nebunește. S-a dus la Khadija bint Khuwailid* și i-a spus: “Acoperă-mă”, ea l-a acoperit până i-a trecut frica și i-a spus tot ce s-a întâmplat.

* prima sa soție și practicantă a Islamului

Munți înalți, Asimetrici

Nu se compară auriul soarelui răsărit la orele adormite
îmbrăcată în fâșie de orizont
erai tu Doamne
îți vorbea inima și o căldură plăcută
împletea ochiul tău
cu flori de câmp
și stelele
fugeau flămânde din gura Ta
visam muntele
inima se înălța cât mările, anii, soarele
și pluteau infiniturile peste ea
în sânu-ți norii ca ochiul care tremură
se închide și doarme
dorm, apoi mă închin
tremură ochiul ca norii
și sânu-ți peste infinituri, plutea
soarele anilor tăi la mari înălțimi
și inima la munte visa
gura flămândă fuge
cu stelele, peste flori de câmp
naiv ochiul tău împletește
o plăcută cădere
Uite orizontul, o frântură de haină
la adormite ore, dimineață, aurul din soare răsare și piere.

Leave a Reply