de Eugen D. Popin

ce urmează

se scrie pretutindeni
fapt deloc neobișnuit
bineînțeles și totuși
fără să fiu ipocrit
adaug aici
din păcate dezamăgit
că se scriu cărți
care reușesc decât
să simuleze literatura
cărți în care
cel numit generic
autorul făptuirii
dovedește dezlânat
și cu zel pofta sa devorantă
de a scrie
de a se crede
literator
firește săvârșirea în sine
dacă nu e reprobabilă
îndrăznesc a spune
e întrucâtva misterioasă


dar oare
spre a scrie
o fi de ajuns doar să mânuiești abil
sărmanele foneme
să le conduci
la tastatură și la maus
firește e și asta un merit
numai că pagini umplute
cu însăilări ingenue
oftaturi neroditoare
jenante
ofensatoare
chiar
nu pare a fi
și nici pe departe
nu sunt
chemare
ori har


apoi
decât să-ți risipești
fărâma de timp
ce ți s-a dăruit
bucurându-ți gângav orgoliul
uitând nemilostiv
de sinele-ți
nevinovat și blând


ascultă mai curând
tăcerea din tine
fără să vrei nimic
fără să aștepți ceva anume
decât poate
îngăduindu-te
acolo încă și încă


se scrie
așadar pretutindeni
iaruneori
din păcate nu rareori
ea cartea
ajunge
un biet cadavru de bibliotecă
prăfuită
necinstită
nerăsfoită
ignorată
fără milă

22.05.2018

desființare

cândva chiar am reușit
să despart răul de bine
firește doar atât cât…

iar acum constat
că dimineața la cafea
ni se oferă
se-nțelege cu înalt profesionalism
adevăruri răstălmăcite
adaptate
stilizate
sugerând
bineînțeles subtil
trebuința de a încuviința
samavolnicul

se vrea
și asta evident
aplatizarea
circumvoluțiunilor
obstruarea
istețimii
așadar
trebuie să uit
că sunt
doar de partea mea

a înțelege
a analiza
a aprofunda a compara
a extinde
se doresc reflexe caduce…

vreau totuși
să mă simt
acum și aici
în senzații firești
una accedând din inimă
cealaltă din gândire

30.08.2019

baricada mea de mucava

       (1958-1989)

trebuia să tac
adică să nască din mine tăcere
trebuia să consimt în preajmă
lăcomia minciunii
trebuia să reprezint
de unul singur conotația multiplă
toate astea trebuiau
să-și afle loc în etica duplicității
trebuia așadar
să accept sine verba metastaza ticăloșirii
trebuia să mărturisesc
verosimil apartenența la teatrul dezamăgirilor
trebuia să fiu
eram însăși mucavaua pe care mă cocoțasem

29.07.2019

litanie

     ”Noi trebuie să ne întoarcem cu fața la ființare…”

                                               Martin Heidegger

Doamne
nu întreb
dacă exiști
urmez
de-acum
smerit drumul crucii
da am rătăcit îndelung
în deșertul lumesc
și-am șovăit
Doamne tu știi însă
că nu sunt eu cel dintâi
de aceea cutez a mă căi
și nu-mi îngădui
să cer îndurare
căci n-o merit
iar ce voi afla în calea-mi
sunt cele pe care eu netrebnicul
cu voie dinainte le-am pus
O Doamne
nimic nu va fi îndeajuns
să răscumpere rătăcirea-mi

27.06.2019

0 thoughts on “ALTculture 01/2020 – ce urmează

  1. MULTUMESC PENTRU PUBLICARE! FELICITARI, CA DE OBICEI /VORBILDLICH/! VA ROG SA RAMÂNETI SANATOS!
    Cu aleasa pretuire, Eugen D. Popin
    Am 30.03.2020 um 12:16 schrieb ALTculture Magazine, Probably the most Elegant Cultural Magazine: > WordPress.com > Eugene Matzota posted: ” de Eugen D. Popin ce urmează se scrie > pretutindeni fapt deloc neobișnuit bineînțeles și totuși fără să fiu > ipocrit adaug aici din păcate dezamăgit că se scriu cărți care reușesc > decât să simuleze literatura cărți în care cel numit generic autor” >

Leave a Reply