ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●Fairy tale in Bucharest
De VIOREL PLOEȘTEANU
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
WELLBORN
Sănătatea trebuie să fie o stare continuă!
SOTER

Unii oameni, indiferent de ce li se întâmplă de-a lungul unei vieți întregi, rămân niște visători incurabili. Ăsta nu este neapărat un lucru bun, pentru că se pot trezi într-o bună dimineață personaje kafkiene, insecte care nu-și mai au locul în societate și, izolați sau autoizolați, să nu-și mai poată construi lumea de vis, o lume care, până atunci, le crease premisa unei existențe cu sens. Oricât fantastic am crea în jurul nostru, el trebuie să aibă câteva repere sigure, palpabile. Fără acestea, ne desprindem cumva de noi înșine și ducem basmul în altă dimensiune, care nu ne mai aparține și, în loc să construim noi povestea, devenim personaje secundare. Personaje care pot ieși oricând din poveste, fără ca măcar să li se observe absența.

Dar nu asta e povestea pe care vreau acum să v-o spun. Părăsind cu doisprezece ani în urmă Bucureștii tinereții mele, am rupt firele prin care îi urmăream freamătul, activitatea, viața… Firele prin care mă hrăneam cu existența orașului și prin care îi dădeam din puținul meu. Am revenit sporadic, de câteva ori, și încercam să trec prin el ca printr-un loc străin, care-mi era necunoscut și pe care nici nu voiam să-l cunosc. Oricum, ceea ce vedeam nu se mai potrivea deloc cu locurile pe care le știam, cu stările pe care le avusesem cândva. Mi-era și îi eram străin orașului în care visasem și imaginasem lumi de poveste. Vor fi fiind alți nebuni să-i spună poveștile acum…

ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●Fairy tale in Bucharest
De VIOREL PLOEȘTEANU
ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●Fairy tale in Bucharest
De VIOREL PLOEȘTEANU

Revenit în decembrie pentru Gaudeamus, aducând cu mine o lume de povești, cuprinsă în cărțile unei edituri, am uitat tot ce uitasem plecând. Am uitat și ce-mi propusesem venind, adică să mă poziționez în rolul unui întreprinzător venit să-și promoveze și dezvolte afacerea. Mă rog, afacerea cu cărți este tot un fel de “fairy tale”. Asta a durat numai până când s-au deschis porțile Târgului. Odată cu oamenii care pătrundeau în lumea cărților, în mine pătrundea visătorul pe care credeam că-l lăsasem în Dublin, dar care-mi luase urma, cu dibăcia unui indian scăpat și el din rezervație, și care-l trezea din amorțire pe visătorul ce-l credeam dispărut, cu doisprezece ani în urmă, undeva pe Icoanei colț cu Eminescu, intersecție păcătoasă, unde mereu se întâmpla ceva rău. Am început să mă bucur de oameni, cititori veniți să descopere lumi. Am început să mă bucur de scriitori, care aici erau în număr mai mare chiar decât cititorii, și pe care, mulți dintre ei, îi știam. În mai micile sau mai imensele ținuturi de basm ale editurilor nu mai vedeam potențiala concurență, ci tărâmuri de vis în care descopereai minuni la tot raftul. Sau pasul. Și ce de sărbători ale nașterii unor cărți am mai văzut! Sărbători la care mari maeștri ai combi… pardon, ceremoniilor, erau critici sau scriitori mari de tot, care tot cam din lumea asta de basm făceau parte, dar parcă mai dintr-un „Primăverii” de altă dată. Dar erau acolo, cu noi, și parcă toți trăiam aceeași poveste. Unii o scriau, alții o ascultam, cu ochii beliți, ca Niculae Moromete, când ieșea el din el și intra în Marin Preda-ul de mai târziu.

Și au venit la Itaca mea adusă acasă mulți prieteni. Oameni buni. Tot oameni de basm și ei. Dar credeți că venirea lor m-a ajutat să revin cu picioarele pe pământ? Aș, mai sus mi s-a înălțat visarea! Mai adânc am intrat în poveste. Bucuria lor a fost câștigul meu la basmul de la Gaudeamus. De vândut, am vândut ceva peste suta de cărți. De cumpărat, cam jumătate din aceeași sută. De oferit, tot cam atât. Probabil că această afacere va face profit atunci când toți frumoșii nebuni visători ai acestei lumi a cărții vor veni să publice la Itaca, iar toți visătorii dintre cititori le vor cumpăra cărțile.

După toate acestea, rămâne plimbarea din noaptea de după Gaudeamus, făcută pe străzile Bucureștilor, străzi care am simțit că începeau să-mi recunoască pașii, chiar dacă ecoul lor nu rezona cu respirația orașului.

18 ianuarie 2023

ACASĂ
Îți place? VINO CU NOI!

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!

De citit în limba română:
Readings in English