ALTCULTURE MAGAZINE ||| 61 ||| 9/2022 |||
VASILE CONTA – Inedit
De Cornel Enache

ECOULTOUR le mulțumește celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!

WELLBORN
Sănătatea trebuie să fie o stare continuă!
SOTER

Adolescentul Conta, elev la Liceul Național din Iași, petrece cu familia între anii 1865 – 1869, cel puțin două vacanțe în Basarabia, în județul Cahul. Verile petrecute în climatul și peisajul blând al podișului moldovenesc au fost deosebit de prielnice pentru sănătatea sa.
În aceste scurte perioade, de relativă odihnă, desfășoară o remarcabilă activitate culturală, culegând numeroase poezii populare pe care le înmănunchează într-o colecție intitulată „Cântece basarabene”.
Doi ani mai târziu, fiind la studii în Belgia, Conta trimite „Cântecele Basarabene” lui Eminescu, care îi răspunde de îndată „Mi-ai trimis d-le Conta un prieten sincer ca să mă iau în ceasurile lungi și plictisitoare. A fost o revelație pentru mine Cântecele Basarabene . Multe din ele seamănă cu cele din Moldova de sus”.
La rândul său, Conta consemnează „am primit azi o scrisoare foarte măgulitoare de la d-l Eminescu, din Viena, în care îmi scrie că poeziile trimise i-au procurat o mare plăcere după cum crezusem de alt fel. Le-a citit pe nerăsuflate căci era și dânsul însetat de graiul dulce, nespus de dulce al țării sale”.
Vasile Conta a iubit sincer și profund Basarabia, dragostea sa fiind mărturisită public imediat după războiul de independență din 1877 când rușii manifestau intenția de a răpi din nou sudul Basarabiei. Conta, acum profesor universitar și filozof de renume european, scrie trei articole fulminante „Basarabia” „Chestia Orientului” și „Viitorul României pregătit de domnul Brătianu și Kogălniceanu” tranșante pentru poziția sa privind teritoriul dintre Prut și Nistru.

TEATRU

Mihail Kogălniceanu, aflat la Berlin, trimitea în mai 1838 o scrisoare către surorile sale, referitoare la începuturile teatrului în Moldova: „fiecare întreprindere este slabă la început, la fel este cu teatrul moldovenesc, așa cum a fost și cu teatrele altor națiuni. În loc să vă arătați nemulțumirea și să preferați teatrul francez, trebuie să faceți tot ce vă este cu putință pentru a încuraja pe actorii moldoveni. Este un început și fiecare moldovean are datoria să încurajeze teatrul deoarece acesta contribuie mai mult decât oricine la progresul literaturii naționale și la răspândirea luminii pentru clasele de jos”.
Două decenii mai târziu, naționalul ieșean sub direcțiunea lui Alecu Fotino și Mihail Galiano o ducea greu, neînțelegerile dintre actori și conducerea instituției au făcut ca reprezentațiile să întârzie iar piesele să fie jucate în chip nemulțumitor. Publicul dezamăgit venea la teatru în număr tot mai mic, astfel că stagiunea anului 1860 s-a închis înainte de sfârșitul lunii decembrie.
Actorii s-au risipit, parte din ei formând o trupă nouă care a plecat la Botoșani în ideea continuării reprezentațiilor.
Anul 1860 a fost marcat în Botoșani de ridicarea „Teatrului lui Petrache Cristea”, o clădire cu dimensiuni neobișnuite, lucru care a permis amenajarea unei săli speciale după modelul teatrelor din Occident.
Astfel, stagiunea 1860 – 1861 revine orașului Botoșani care are meritul să fi ajutat teatrul românesc din Moldova să supraviețuiască.
În contextul decăderii accentuate a naționalului ieșean, în capitala Moldovei vine în 1862 trupa actorului Ioan Lupescu, având ca sufleor pe viitorul nostru mare filozof, prof. universitar, academician și ministru, care atunci la vârsta de aproape 17 ani, părăsise studiile Academiei Mihăilene și colindă cu această trupă de actori, o bună parte din orașele Moldovei. După ce făcuse pe sufleorul câtva timp, Vasile Conta, ajunsese să joace roluri ca actor, să compună cuplete pentru vodevilurile lui Lupescu și mai ales, chiar să scrie o piesă de teatru cu subiect anticlerical, care nu s-a păstrat, dar care s-a jucat la Botoșani probabil tot în anul 1862.

CORESPONDENŢA

Biblioteca Academiei, secția manuscrise, deține corespondența lui Vasile Conta, donată de Vasile Constantinescu Livianu la 20 ianuarie 1906. Scrisorile, împreună cu manuscrisele și diplomele originale, constituie corpul central al documentelor referitoare la Conta, alături de cele existente la Arhivele Naționale din Iași.
Livianu, jurist de meserie, a păstrat cu sfințenie scrisorile prietenului său, alcătuind chiar o mini arhivă personală. Pachetul de scrisori Livianu acoperă perioada 1872 – 1882 și este complet inedit.
Prin conținutul lor, scrisorile, aduc informații de primă mână care au darul să limpezească zone de penumbră din biografia lui Conta.
Exemplu: 1872, martie, 25. Vasile Conta îi relatează lui Livianu călătoria sa de la Pisa la Veneția apoi prin Austria spre Belgia.
…”Veneția mi-a făcut o impresie tristă, însă mi-ar plăcea să locuiesc câtva timp acolo, deoarece găsesc o mare armonie între natura mea melancolică și aspectul trist și misterios al orașului.”
…”munții Tirolului mi-au plăcut cu atât mai mult cu cât seamănă cu munții Moldovei în care m-am născut”…

Scrisorile ne dezvăluie un Conta frământat de probleme financiare, de stadiul tot mai avansat al bolii, dar în același timp un om pasionat de vioară și constant jucător la loterie …”nu există loterie pe fața pământului pe care să nu o cunosc și la care să nu joc. Ca să ai cu ce te mângâia în sărăcie, joacă la loto și cine știe, poate ai noroc să câștigi; în toate cazurile vei cumpăra în fiecare săptămână o porție de speranță care va plăti ea singură paralele cheltuite”.
Mărturisirile cele mai spumoase, dar de un umor probabil involuntar, se referă la relațiile filozofului cu femeile, care după părerea lui erau singurele vinovate de boala sa.
…”mă culc la ore regulate, mănânc regulat. Singurul lucru care îmi face rău sunt fetele. Să știi că eu de muieri am să mor când voi muri”…
Vasile Conta are o corespondență bogată cu Titu Maiorescu, Iacob Negruzi, Eminescu, Creangă și Xenopol (colegi de școală), Dumitru Căianu, Teodor Andrianu și mulți alții.
Prima ediție a operelor complete ale lui V. Conta apare în 1914, coordonată de Octav Minar, la editura Sfetea București, aceasta cuprinzând pe lângă operele fundamentale și corespondența filozofului.
În această ediție, sunt publicate scrisorile primite de la L. BÜCHER, E. HAECKEL, O. LIBMANN, E. TYLOR, E. ZELLER, H. ULVICI, E. RECH, J. LUBBOCK, B. MÜLLER, M. MORISON și nu în ultimul rând de la evoluționistul CH. DARWIN.
Personalitățile europene amintite, vârfuri ale filozofiei și științei din acea vreme îi aduc lui Conta numeroase și îndreptățite elogii pentru teoriile sale, dar în egală măsură și critici semantice sau de formulare.
Cert este că prin ansamblul operei sale , Vasile Conta depășește limitele materialismului și determinismului mecanicist al sec. XVIII, contribuind din plin la dezvoltarea unui adevărat spirit științific care va pătrunde tot mai hotărât în gândirea românească începând cu a doua jumătate a sec. XIX.

ALTCULTURE MAGAZINE ||| 61 ||| 9/2022 ||| 
VASILE CONTA - Inedit
De Cornel Enache
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 61 ||| 9/2022 |||
VASILE CONTA – Inedit
De Cornel Enache
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 61 ||| 9/2022 ||| 
VASILE CONTA - Inedit
De Cornel Enache
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 61 ||| 9/2022 |||
VASILE CONTA – Inedit
De Cornel Enache
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 61 ||| 9/2022 ||| 
VASILE CONTA - Inedit
De Cornel Enache
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 61 ||| 9/2022 |||
VASILE CONTA – Inedit
De Cornel Enache


ACASĂ

 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, cu atât cât poți.
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English