De Corina Gheorgheza

Iisus a spus: „Cel care caută, nu trebuie să înceteze să caute, până ce găseşte şi când va găsi, el va fi înmărmurit şi când va fi înmărmurit, el va fi uimit şi el va domni asupra Totului.”
Evanghelia după Toma – vers 2

V.I.T.R.I.O.L.U.M.
„Stă scris: La început a fost Cuvântul.
Mă şi opresc. Cine m-ajută să fac pasul?
Cuvântul? – Nu pot să-l preţuiesc aşa de mult!
Altfel va trebui să-l tălmăcesc
Dacă de spirit eu ascult.
Stă scris: La început a fost Ideea.
Dar cântăreşte bine-ntâiul rând,
Că până să nu fugă, slove goale aşternând.
Ideea e, ce-nfăptuieşte şi creează totul?
Ar trebui să scriu: La început a fost Puterea.
Dar iată că scriind sunt îndemnat
Să nu fac nici aici popasul.
Din ce adâncuri vine şoapta?
M-ajută duhul şi-mi dă sfat.
La început voi pune Fapta.”

Faust – Goethe

Carl Gustav Jung a spus:

„Cel ce privește în oglindirea apei, va vedea propria sa reflexie. Cel ce se privește pe sine, iscă să se întâlnească cu sine. Căci oglinda nu lingușește, ci arată cu exactitate ceea ce se reflectă, acea față pe care nu o arătăm lumii pentru că o ascundem după Persona, după masca actorului. Acesta este primul test de curaj atunci când pornim pe calea cunoașterii de sine, un test care este suficient de înspăimântător pentru mulți, deoarece întâlnirea cu sine aparține acelor lucruri neplăcute, căci e mai simplu să eviți atâta timp cât poți proiecta negativul în afară.”

Acronimul V.I.T.R.I.O.L.U.M., folosit în literatura alchimică, este format din expresia latină: „Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem Veram Medicinam”, ce ar putea fi tradusă drept: „Vizitează/Explorează interiorul pământului și rectificând vei găsi piatra ascunsă, adevărata medicină.”
Astfel că, suntem invitați să coborâm în adâncuri, în lumea nevăzută, în inconștient. Pământul este simbolul corpului fizic, iar omul are nevoie să devină conștient de natura sa interioară, să afle cine este, ce face, care îi sunt motivele pentru care face anumite lucruri…
În momentul în care atenția omului este îndreptată către interior, o întreagă lume nouă i se deschide: infernul lui Hades, tărâmul întunecat, acolo unde sălășluiesc umbrele și monștrii.
Această coborâre mai este numită „regressus ad uterum” sau „Reîntoarcerea în uter”, un termen folosit în ritualurile inițiatice. Este o reîntoarcere de natură simbolică la starea primară, acolo unde fiecare om va găsi ceea ce ascunde în inconștientul colectiv. În adâncul fiecărui om, în întunecimea psihicului său, zac toate cauzele originare ale acțiunilor sale. Astfel că, ‘regressus ad uterum’ este o condiție necesară pentru a intra în acea moarte simbolică pentru a putea experimenta renașterea.
Terra Mater, Mama Pământ, a fost asociată dintotdeauna cu nașterea, cu acele conexiuni dintre bărbat și femeie (conștient și inconștient), de unde, după orice moarte, o nouă viață ia naștere.
Oamenii primitivi își realizau ritalurile de inițiere în întuneric sau sub pământ, în peșteri. În Egiptul Antic inițierile erau efectuate în piramide sau în criptele subterane ale templelor. În Persia inițierea avea loc în cea mai mare parte în peșteri, indienii indigeni aveau niște colibe speciale, iar Misterele Mythras erau realizate în temple construite în subteran.
Inițierea însăși a fost simbolizată de pătrunderea în burta Marii Mame sau în burta unui monstru marin sau a unui animal sălbatic.
În mitologia greacă Orpheus a coborât în Hades pentru a o căuta pe Eurydice (= simbolul sufletului său pierdut). Zeul indian Krishna a coborât în iad pentru a-i căuta pe cei șase frați ai săi (= șase chakre, Krishna fiind chakra coroanei). Există o legendă că, după moartea sa, Iisus a coborât în Iad pentru a salva sufletul lui Adam (= omul pur).

În alchimie, intrarea în inconștient este reprezentată de intrarea în peșteri, de rapoartele călătoriilor spre lumea din adâncuri sau alte părți ciudate ale lumii. O altă reprezentare importantă este dată de regele care face baie. Conștientul este regele, iar apa în care acesta se îmbăiază ar reprezenta inconștientul. Prin scăldat, acesta intră în inconștient. În termeni alchimici el este pătruns de apă (aqua permanens).
Alte simboluri sunt „coniunctio” (conjuncție) și „conceptio” (concepție) care au loc în primul rând în apă, într-un izvor sau într-o fântână. Regina reprezentând astfel femininul, apa, inconștientul.
Coborârea în inconștient nu este însă lipsită de pericole. În sensul psihologic, aceasta poate rezulta, de exemplu, în schizofrenie. În mitologie, eroul pătrunde în lumea întunecată pentru a lupta cu monștrii și demonii. Marea Mamă îi apare în chipul unei ființe teribile, deseori ca Domnitor al Morții. Însă, pentru curajul său, Marea Mamă, care îi reapare ca zeiță a fertilității, îi oferă o mare cunoaștere și înțelepciune.
În alchimie, când se lucrează cu metalele (din punct de vedere simbolic), plumbul este folosit ca material inițial. Alchimiștii spun că în plumb există un demon care poate provoca nebunie. Plumbul ca metal este sub conducerea lui Saturn, zeul melancoliei, care provoacă afecțiuni și viziuni diabolice. Plumbul, cel mai impur dintre metale, trebuie transformat în metalul pur, în aur. În general, plumbul înseamnă impuritate, corpul impur sau omul impur.
După ce alchimistul a revenit pe pământ, el trebuie să rectifice (rectificando). Ce înseamnă asta? Un text din Taoismul sincretistic modern: „De aceea Buddha Jou-lai (Tathagata), în mila să mare, a dezvăluit metoda, lucrarea alchimică a focului și a învățat pe oameni să-și rectifice adevărata lor natură și deplinătate”.

„Rectificando” ce se regăsește în mijlocul acronimului V.I.T.R.I.O.L.U.M. înseamnă „a pune/face dreptate „în sensul moral, a restabili natura adevărată, purificarea emoțiilor negative. Vorbește de îndreptarea a ceea ce a crescut strâmb în timpul vieții noastre. Alchimistul trebuie să se purifice de toată „murdăria”, de toată „zgura” lui. El trebuie să își spele „corpul” pentru a-l ameliora și a-l îmbunătăți. Metalele trebuie să fie purificate de „elementele externe, impure și distructive”. Metalele de aici pot fi văzute ca emoții.
Taoismul subliniază importanța purificării tendințelor egoiste care distanțează omul de natura sa eternă. Un om care se străduie pentru Tao trebuie să renunțe la toate poftele și dorințele și să devină un copil care se unește cu Tao-ul. Prin această purificare se produce renașterea. De aceea un alchimist trebuie să se ferească de mase și să înceapă procesul de „meditatio”, auto-reflecție, în tăcere.
Intrarea în inconștient înseamnă de asemenea să intrăm în inconștientul colectiv pe care îl împărtășim cu toții. În mitologia greacă se numea Tartar, un nume folosit inițial pentru întreaga lume din adâncuri. Tartar reprezintă lumea interioară a fiecăruia dintre noi, o lume în care trăiesc toate acele emoții urâte și detestate, cum ar fi dorința de a ucide sau a distruge, setea de sânge, frica, ura, răzbunarea, pofta de putere, melancolia. Nu este ușor să recunoaștem aceste lucruri, însă toate acestea locuiesc în noi și pentru că ne este greu să le recunoaștem, am tăiat conexiunea cu acest tărâm întunecat. Am reprimat astfel toate acele emoții întunecate din Tartar, iar aceasta este moștenirea omului ce datează încă din cele mai vechi timpuri.

Sarcina omului este să simtă și să fie responsabil pentru toate emoțiile sale, nu să le reprime, ci să le schimbe și să le transforme în sentimente înălțătoare. Luptele de represiune se îndreaptă spre obiectele de represiune, însă purificarea le va transmuta în elemente pozitive, apropiind omul de adevărata sa esență. Atâta timp cât nu luăm în serios Marea Lucrare, durerea și mizeria ne vor deranja viețile. Trebuie să ne confruntăm cu monștrii mitici din adâncul inconștientului nostru și să-i aducem în lumină. Pentru că acești monștri nu sunt altceva decât o altă latură a umanității, drept pentru care nu ne putem debarasa de ei, însă îi putem controla, îi putem stăpâni, putem învața de la ei și îi putem transforma în slujitori ai Divinului. Monștrii nu devin monștri singuri. Ei sunt doar caracteristici ai naturii noastre umane a căror imagine a fost distorsionată. Îi putem rectifica și îi putem face să strălucească și să le redobândim frumusețea lor originală.
Această sarcină nu este pentru cei ce nu își doresc inițierea. Este o sarcină ce le revine doar celor curajoși care îndrăznesc să se confrunte cu întunericul sufletului. Mulți vor eșua în curajul lor și se vor întoarce acasă. Căci, pelerinul (Nebunul/Le Fou) nu va avea un drum ușor de parcurs, căci lumea plăcerilor nu îi mai aparține. El a ales calea lui Arete (Zeița Virtuții), o cale ce îl va aduce în fața unor pericole nebănuite și căi dificile, va avea clipe de singurătate și înfometare, dar în cele din urmă el va deveni nemuritor. Căci în final, cel care-și va pierde viața, o va recâștiga. (Lumea/Le Monde)

"Şi astfel tu, Puterii ce creează
Din veac în veac, în plină-amiază
În faţă îi ridici un pumn drăcesc,
Ce în zadar cu viclenie se-ncleştează,
Încearcă altceva să-ncepi, mai viu,
Tu straniu al Haosului fiu!"
Faust - Goethe